Lumina este singura forma prin care întunericul este îndepărtat, iar a fi lumină nu înseamnă ceva ce devenim prin predicare sau prin cădelnițele pe care le fluturăm, ci prin ceea ce suntem în urma experimentării acelui creștinism care transformă și nu doar îmbunătățește – deoarece Cristos nu a venit să ajusteze omul vechi, ci a venit să-l transforme. Lumina este omul nou, este extraordinarul din viața creștinului, este iubirea dușmanului, este întoarcerea obrazului: “Dacă iubiți doar pe cei care vă iubesc, ce lucru extraordinar faceți; nu fac așa și păgânii?” A fi lumină nu însemnă prozelitism, nu înseamnă fanatism si agresivitate, ci inseamna mai degrabă integrarea a tot ce cuprinde viața de la politică, divertisment și vestimentație sub noua cupolă a credintei, pentru că acolo lucrurile nu doar se imbunătățesc, se transformă.

Candidați ca primari și senatori, absolviți în universități de stat, lucrați in poliție și învătămănt, maturați strada și inventați. Mergeți! A fi lumină nu este despre retragere, ci despre inaintare organizată, despre pătrundere în locurile vizibile ale societații; in acest fel, nu trebuie sa fim nici protestatatori și nici simpatizati, ci cei prin care Dumnezeu transformă.

Si dacă nu se va întâmpla acum, dacă este tarziu pentru generația noastră, încă nu s-a mers prea departe. Lumina nu poate (și dacă vrea) sa rămână ascunsă, chiar dacă este îngropată de formalismul nostru, de structurile osoase și grele ale unui Creștinism prea sărat pentru a mai fi prezent în arena publică…intr-o zi va răsări din nou, va tâșni din inima pământului. Pentru că ea nu poate să rămână ascunsă.

Drum bun și să ne vedem în alte locuri!