Dragă Gabriel Liiceanu,

Primul lucru pe care l-am făcut aseară, după ce am aterizat de la Atena, a fost să citesc articolul tău cu „Noi și Dragnea-și-ai-lui”. E un text bun, clar și extrem de îngrijorător. Practic, definești situația în termenii unei înfruntări decisive. Nu doar pentru că taberele sunt ireductibile și hotărâte să meargă până la capăt. Ci și pentru că, poate pentru prima oară în istoria ultimilor șaizeci de ani, ele sunt comparabile ca forțe și dimensiuni. Falia care ne separă în „noi” și „Dragnea-și-ai-lui” nu e mai adâncă decât în trecut