Am mai scris o dată despre nunțile regale, stilul de viață al prinților și fascinația universală cu privire la sărbătorile sângelui nobil.

Nu neg categoric valoarea culturală și chiar revirimentul socio-politic al monarhiei – probabil cea mai bună alternativă a României lui ’89 – dar ceea ce mă deranjează este modul sistematic în care lumea (în special generația tânără) este expusă unor noi standarde și modele de moralitate.

Zilele trecute, un documentar american se minuna despre cum orice fată poate visa să ajungă prințesă, fie ea de culoare sau chiar… americancă! Dar actriță, divorțată și cu ceva romanțe căptușite sub zâmbetul larg al iubirii magice dintâi?…

Nu că prințul ar fi mai inocent, nici că alții dinainte ar fi fost mai buni, dar noul narativ al atotputerniciei nunții care șterge trecutul și reinventează puritatea este extrem de periculos într-o generație care crede că butonul reset funcționează peste tot.

Astfel, invitațiile…