Știam că bătrâni repetă mereu aceleași povești, dar cei din jur nu se plictisesc pentru că și ei le uită de îndată ce le aud.

Sâmbătă am aflat însă încă o meteahnă de genul acesta. Un prieten m-a povestit că tatăl său, un avid cititor, reia cărțile citite. Cum nu sunt foarte multe cărți în limba română pe aici, prin Los Angeles, lipsa de memorie s-a dovedit o binecuvântare: ,,Le iau de la capăt, că deja am uitat ce scrie în fiecare“ … a zis moșul.

Nu degeaba se spune că orice vârstă își are farmecul ei, numai să știi cum să-l cauți și unde să-l găsești.

Categories: Uncategorized