Citesc pentru prima oară viața lui George Muller, un fel de jurnal personal plin de minunile providenței. Vi-o recomand, mai ales că, la începutul vieții, era cât pe ce să fie trimis la București să lucreze cu nemții de acolo.

Am găsit o idee care mi-a sărit în brațe și vi-o arăt și vouă.

În vremuri de persecuție, în Germania s-a iterzis predicarea Cuvântului. Nu s-a interzis însă și citirea lui, așa că a existat obiceiul ca, în grupuri de casă sau în săli de lectură, creștinii să se adune să cânte, să citească dintr-o carte creștină și apoi să se roage.

Astăzi, când se pune atâta accent pe ,,copyright“, oare s-ar găsi cineva care să vină la amvon și, plin de smerenie, să citească pasaje întregi dintr-o carte care l-a zidit și apoi să adauge doar câteva comentarii înainte de rugăciune? Cine încearcă primul? Cine ne spune cum a fost, cum a reacționat adunarea?

Categories: Articole de interes general