Zăpada din noi
e harul Iubirii
Ce-i dalb,
e peste noroi
Şi-i scris în legile firii.
Zăpada din noi
coboară din Slavă
Potecile reci
primesc haine noi
Ghirlandă de sfîntă dumbravă.
Zăpada din noi
e caldă, nu rece
Ea iartă păcate,
greşeli şi nevoi
Ce-n altă spălare nu trece.
Zăpada din noi
e tihnă şi pace
Unirea din doi
nici arşiţi, nici ploi
pe veci n-o desface.
Zăpada din noi
E harul Sfinţirii
Ce bine ar fi ca şi voi
Lăsînd fulgii sfinţi să vă ningă
Fiind albi şi veseli, ca Mirii…”…”
F. Daniel Bic
Categories: Articole de interes general
Barzilaiendan 
Așa eram
Ne-au țintuit pe loc
Decenii întregi
Și ani greoi de viața,
Unde trăiam ca morți
Și fără de speranța,
Ne-au țintuit pe loc
Plăceri,
Și pofte și ambiții
Și am trăit din plin
Dar tot goi am rămas
Căci n-am avut în noi
Din aurul credinței,
Ca morți trăiam
Și morți am fi rămas!
Era de neam
Din viță păcătoasă
Straini de Dumnezeu
Și a Sale legăminte
Curgea prin noi păcatul
Și gloria deșartă
Trăiam făr’ de speranță
Și Dumnezeu în lume.
Dar m-ai apoi
El ne-a adus la viață
Și prin Hristos
Ne-a dăruit un nume
Căci altfel morți trăiam
Și morți am fi rămas în lume.
Și-apoi din doi
El a făcut doar unul
Verigă cu verigă ne-a unit
A înlăturat prin cruce
Toată vrăjmășia
Și ne-a împăcat cu Tatăl
Fiindcă ne-a iubit.
Desculți eram
Dar ne-a încălțat cu râvnă,
Străpunși eram
Si-un scut ne-a dăruit,
Iar peste capul gol
Bătut se vânturi grele,
Noi coiful mântuirii am primit.
Așa eram, așa trăiam odata
Străini de Dumnezeu și fără Tată
De aceea luați toata armă-
tura lui Dumnezeu ca să vă
puteți împotrivi în ziua cea
rea și să rămâneți în picioare
după ce veți fi biruit totul.
(Efes.4:13)
Amin!
Giani Cristian Hegedes
Zăpada din noi
I-am șoptit pamântului,
Prin puterea gândului,
Sa mă-nvețe a trăi,
Brav și riguros a fi!
Parcă ieri priveam copacii,
Toți înalți,puternici,falnici,
Cu,coroana încărcată
Sub povara de zăpadă .
Erau toți tăcuți și bravi,
Cu speranțe multe,mari,
Că Preabunul Dumnezeu
Nu îi va lăsa la greu!
Dar zăpada nemiloasă,
A pătruns la noi în casă!
A venit în fuga mare,
Pe cei slabi să îi doboare!
A pătruns zăpada-n noi,
Vrei să-i declarăm război ?
Ori,ți-e inima-nghețată?!
Hai!…S-o aruncăm în stradă!
Da…mi-ar place să o gonesc,
Afară să o poftesc !
Însă…mult m-a ajutat,
M-a hrănit,m-a îmbrăcat …
Căci cu inima’nghețată,
Pot fura averea toată,
De la’cela m-ai bogat
…de la el,…nu e păcat !
Nu m-ai simt nici o mustrare
Pot minți în gura mare!
Iar de-i vorba de trădare?
Nimeni n-o să mă întoarce!
A pătruns zăpada-n noi
Și ne-a umplut de noroi
Noroiul și zăpada albă
Înspre fire să ne-ntoarcă!
Nici măcar în Adunare,
Nu m-ai simt deloc mustrare!
Pot să judec,să bârfesc,
Chiar comploturi să găndesc.
Pot sluji păcătuind ,
Important,să mă prezint
Nu contează cum slujesc!
Câtă vreme…dăruiesc.
Însă Domnul alta vrea,
Dăruiește-i inima!
Zăpada să se topească
Dorul după El să crească!
Amin!
Giani Cristian Hegedeș.
Felicitari Daniel!!..si noua ne-a placut!! m & n.c
Superbă poezie ! Mi-a adus aminte de o comparație a ninsorii cu fulgi mari cu . . .
Revenirea Dl. Iisus când noi, cei aleși, mântuiți si veghetori vom fi răpiți la cer. În haine albe, ….Va ninge de jos în sus!
Px e!e