www.fundatiaseer.ro

“Ne-am lăsat duşi în voia lui” (Faptele Apostolilor 27:15)

Nu te lăsa în voia sorții. În mod tipic, într-o criză reacționăm în aceleași trei moduri în care au reacționat marinarii de pe corabia pe care se afla și Pavel:

“Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui”.

Primul lucru pe care îl fac furtunile vieții este să ne determine să ne lăsăm duși de val. Nu ne mai vedem scopurile și uităm spre ce ne îndreptăm. Ne ignorăm valorile și ne abatem de la drum. Pentru că nu au fost dotați cu busole  și stelele nu s-au mai văzut din cauza furtunii, marinarii au ajuns în beznă totală.

Ceea ce ridică următoarea întrebare: Cum reacționezi de obicei într-o situație întunecată, când nu poți vedea stelele și nu ai busolă? Plutești în derivă? Te duci încotro te poartă valurile? Lași ca problemele să te facă să te clatini și să te arunce dintr-o parte în alta?

În viață, circumstanțe nefavorabile te pot descuraja și te pot face să te întrebi: “Ce folos? De ce să mă opun?” Așadar, ajungi să fii dus de curent. Dar acum a sosit vremea să faci exact opusul! Ține-te mai strâns de credința ta:

“Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa … Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:23, 35-36).

Să remarcăm exprimarea: “credincios este Cel ce a făcut făgăduința”.

Întrebare: te-a abandonat Dumnezeu vreodată? Răspuns: nu! Și nu o va face niciodată. “Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (v. 23) așa că El te va scoate din criză.

“Am lepădat uneltele corăbiei” (Faptele Apostolilor 27:19)

Nu arunca ceea ce are însemnătate. Situația nu a fost prea roz în călătoria lui Pavel spre Roma. “Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei” (v. 18-19).

Să remarcăm ce lucruri au aruncat:

a) Încărcătura – ceea ce este important și de valoare.

b) Uneltele corabiei – exact ceea ce i-ar fi putut stabiliza.

c) Hrana – ceea ce le era necesar pentru a supraviețui.

d) Ei înșiși – toți au sărit peste bord și au început să înoate spre uscat.

Când ne găsim într-o criză, suntem tentați să ne descotorosim exact de lucrurile de care avem nevoie cel mai mult – lucruri care sunt importante pentru noi; valori de care ne-am ținut în vremurile bune. Sub presiune, dorim să scăpăm de orice. Devenim de necontrolat. Renunțăm la visele noastre. Ne abandonăm relațiile. Dăm cu piciorul unor principii importante pe care le-am învățat încă de când eram copii.

Iosua le-a spus copiilor lui Israel: “alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta” (Iosua 23:8).

În loc să te îndoiești de promisiunea lui Dumnezeu față de tine, ține-te de ea cu și mai mare fermitate. În loc să abandonezi planul și scopul Său pentru viața ta, ține-te cu amândouă mâinile de ele.

“De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58). “Purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1:27). În felul acesta vei supraviețui – și te vei dezvolta chiar și într-o criză.

Categories: Uncategorized