de Ioan Iercan

Înghesuială, agitație, îmbulzeală, goană frenetică prin magazine mici sau uriașe, dat din coate, călcat pe picioare și, drept încununare, nelipsitul nerv. Nimeni nu are răbdare, lumea gonește cu pași mari spre nimic.

Vin sărbătorile! Multe! Ce sărbătorim noi, de fapt? Sărbătorim Crăciunul! Și dă-i cu Crăciunul în sus, dă-i cu Crăciunul în jos, alergătură mare după materie și bucurii efemere. În fond, singurele bucurii pe care și le permite omul material. E vorba de omul modern, care a pierdut legătura cu lumea spiritului și s-a cantonat în materie definitiv și iremediabil. Omul spiritual este o relicvă a unor vremuri trecute, dacă mai există așa ceva, de aceea, nimeni nu vorbește despre nașterea lui Iisus. Se vorbește numai despre Crăciun. Iisus nu există, Mântuitorul și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul în vremuri demult apuse. Consumerismul și desacralizarea au dus omenirea pe marginea prăpastiei. Copiii sunt crescuți în ignorarea totală a spiritului. Nu există decât bicepși și tricepși, sâni umflați cu pompa, picioare lungi și zvelte, fețe fandosite și unse cu tot felul de smacuri, materie, materie, materie, de trei ori materie și nici o dată spirit.

Civilizația și cultura Europei, altădată model pentru întreaga lume, se îndreaptă cu pași repezi spre dispariție. Civilziația și cultura Europei, care au sorginte în mare parte în iudeo-creștinism, au fost aruncate la lada de gunoi a istoriei. Dumnezeu se transformă într-un basm de adormit copiii și nu mai reprezintă un reper pentru lumea creștină, atâta cât mai este această lume. Invazia islamului în Europa este încă un semn al dispariției lui Dumnezeu din Europa. La urma urmei, invazia musulmană nu este decât o urmare a desacralizării continentului, așa că prima cauză a ceea ce se întâmplă azi cu europenii o regăsim în rândurile europenilor. Pentru că ei sunt cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu, nu i-au obligat musulmanii sau hindușii să-l uite pe Dumnezeu. Au făcut-o de bunăvoie și nesiliți de nimeni. Musulmanii au văzut încotro se îndreaptă Europa și au înțeles că acum este momentul să atace. O lume fără Dumnezeu nu este greu de cucerit, pentru că acea lume nu are reperul fundamental al existenței. Pentru orice om de pe Pământ, acest reper este Creatorul. Într-un fel sau altul, imensa majoritate a oamenilor cred într-un Mare Spirit fie el numit Dumnezeu, Brahma, Allah sau altfel. Este vorba despre aceeași ”persoană” care a creat cerurile și Pământul. Numai că, dintre toate popoarele, noi, creștinii, suntem primii care am început să-l ignorăm pe Creator. Consecința este vizibilă cu ochiul liber, Occidentul a luat-o razna și nu-și mai găsește direcțiile. Morala e la pământ și acolo sunt și oamenii.

Cum să nu fie vulnerabili cei care se târăsc, cei care nu mai au verticalitatea necesară unei viziuni existențiale stând în picioare? Cum să mai răspunzi agresiunii musulmane când tu te târăști ca șarpele? Liderii europeni, ca și inexistenți, promovează tot felul de paleative și nu soluții realiste pentru salvarea Europei de pericolul musulman, dar în niciun discurs nu se pomenește nimic despre Dumnezeu. Pentru că ei nu-l au pe Dumnezeu!

”Înapoi la natură” spunea Jean Jacques Rousseau cu sute de ani în urmă. Îndemnul de astăzi trebuie să fie ”înapoi la Dumnezeu”! Pentru că fără Dumnezeu suntem vulnerabili. Musulmanii au înțeles bine că suntem astfel și atacă. Fără să dramatizez, afirm categoric: salvarea este la Dumnezeu! Nu fac apologetică, ci văd o realitate care nu ne avantajează pe noi, creștinii. Musulmanii nu sunt puternici, ei sunt însă determinați pentru că cred cu tărie în Dumnezeul lor.

Credința în Dumnezeu și tot ceea ce derivă din aceasta va fi singura salvare a Europei.

Categories: Articole de interes general