Liviu Cangeopol decembrie 4, 2016 Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine

Surpriza secolului, dar nu chiar pentru fiecare. Am asistat în ultimele luni la un spectacol derulat cu o rară virulență și lipsă de exactitate, în capcana căruia au căzut o grămadă de observatori partinici și independenți: și naivii care au crezut că se pot bizui pe infailibilitatea celei de-a patra puteri în statul democrat, și nebunii care au sperat că pot minți în repetate rînduri pe toată lumea și să iasă basma curată cu fiecare ocazie. Astfel se face că, în totală discrepanță cu așteptările democraților americani și, în primul rînd, ale reprezentanților presei, minorităților religioase, etnice și sexuale, actorilor, cadrelor didactice și cîntăreților de tot sortul, alegerile au fost cîștigate pe toate planurile de tabăra aflată în oropsita opoziție. Rînd pe rînd, republicanii au cucerit Casa Albă, Camera Reprezentanților și Senatul. O liniște de plumb a căzut peste America legată la ochi și dusă de mînă de massmedia națională în prăpastia isteriilor și a corectitudinii politice.

Lupta cu mentalitățile. Nu sînt un observator activ al scenei politice americane. Nu privesc emisiunile de știri, dezbaterile politice, într-un cuvînt nu urmăresc nebuniile zilnice (această autoimpusă carență m-a protejat de norul toxic al manipulării mediatice). Cînd am auzit că Donald Trump, un fanfaron cu bani din New York, își face loc cu coatele pentru a candida la Președinția Statelor Unite, mi-am spus că republicanii vor reuși din nou să înlesnească suirea unui inept în funcția supremă de la Washington. După retragerea lui Ronald Reagan, a cărui moștenire de popularitate i-a înlesnit modestului său vice-președinte înalta funcție în 1988, cine n-ar fi putut cîștiga în fața lui George Bush Sr., Bob Dole, John McCain, Mitt Romney și acum a unui clovn antipatic plin de aere precum Donald Trump? Din puținele informații pe care le aveam despre el: gloria

nesănătoasei sale averi, aroganța fără egal, cît și amănuntul că refuzase să plătească nota într-un local new-yorkez prin 1995 pe motiv că imensa lui celebritate va aduce nenumărați clienți și profit astronomic stabilimentului respectiv, aveau toate calitățile să-l facă nesuferit cu deznădejde.

Precedentul istoric. Pentru a înțelege prezentul, utilă fi-va-ne o scurtă incursiune prin trecutul apropiat al realității americane. În 1992, cînd Bush cel Bătrîn, secondat de agramatul său scutier Dan Quayle (care, supus testului de către un grup de copii, n-a știut să caligrafieze corect cuvîntul cartof) și “Pepsi-Cola Boys” (cum îi numea Marlin Fitzwater, secretarul de presă al Administrației Bush – prima rundă, pe Bill Clinton și Al Gore), umplînd electoratul de disperare cu evidenta lor nepricepere, în scenă își făcu apariția un miliardar din Texas, cu o înălțime stabilită la 1,65 m, pe nume Ross Perot. Determinat ca un buldog, înțepător ca o albină și viclean ca o vulpe, intrusul a organizat în pripă Partidul Reformist și, după cîteva intervenții televizate, a urcat vertiginos în sondajele de opinie. Atît democrații, cît și republicanii au început să se vaiete că nu este frumos, că nu este moral, că ce vor zice străinii, că se duce naibii tradiția și că, colac peste pupăză, Ross Perot cumpără Casa Albă, ceea ce contravine spiritului democratic al vremii. Partidele fanfaroniei istorice erau îngrozite că dacă la putere venea un tip pe care nu-l sponsorase nimeni în timpul campaniei electorale – și, deci, fără obligații de participare sau răspuns -, nu numai că nu va servi interesele, dar, din neatenție sau luat de avînt demagogic, va pune în pericol toate măgăriile perpetuate de zeci de ani la cel mai înalt nivel de cîrdășia celor două tabere (denumite popular ”the same shit, different piles”). N-au avut liniște pînă nu l-au anihilat pe inteligentul intrus. De aflat cum a decurs tragerea sfoilor nu vom afla decît dacă Trump va găsi o motivație ca să scoată la iveală. Cert e că, într-o bună dimineață, impetuosul mărunțel și-a anunțat retragerea. Toată lumea politicii a răsuflat ușurată. Bush cel Bătrîn a pierdut de nu s-a văzut (în schimbul promisiunii că Bush cel Tînăr îi va succeda după ce Clinton își va fi făcut mendrele), iar la cîrma Americii s-a cocoțat cel mai corupt politician din cîți i-au fost dați vreodată Potomacului să vadă.

Manipulare epocală. Nu că presa a mințit, mai ales cea americană, care a ascuns, de exemplu, timp de o mulțime de ani că F.D. Roosevelt era paralizat în cărucior, pentru a nu doborî moralul populației, ci modul insultător în care a făcut-o, fără cel mai mic respect pentru adevăr și inteligența maselor. Orice frază care ieșea de pe buzele lui Trump era instantaneu ridicată la nivelul unei dovezi zdrobitoare de înclinație spre fascism, nepricepere, rasism, sexism, corupție și prostie, care ne vor duce pe toți în prăpastie. Dacă se întîmpla ca aproximativ aceeași idee să răsară pe finele buze ale soției lui Bill Clinton, automat se metamorfoza în lapte și miere în urechile mulțimii. Altminteri, bursele se vor prăbuși, va porni cel de-al treilea război mondial (atomic de data asta), vom ajunge de rîsul lumii (nu ajunsesem cînd Obama dădea să ciocnească paharul de șampanie cu Regina Angliei în cadrul unei ceremonii în care trebuia să stea țeapăn, nu cînd considera limba care se vorbește în Austria drept austriacă, precum și convingerea că statele americane sînt în număr de 54!), nația se va dezmembra, economiile se vor duce la vale iar democrația poate să-și ia rămas-bun de la istoria contemporană! Ultima măgărie impardonabilă: Trump a evitat să răspundă limpede cînd a fost întrebat dacă va accepta rezultatul alegerilor, indiferent care vor fi ele. }și bate joc de clasa politică, împroașcă sistemul, desfide democrația! }n ceea ce-l privea, după ce împotriva lui fuseseră proferate cele mai odioase minciuni, după ce sondaje de opinie schimonosite maltratau realitatea și analize televizate îi puneau în gură aberații pe care nu le pronunțase niciodată, părea un răspuns de bun simț. Dar luați aminte la ce s-a întîmplat cu promisiunea lui Hillary de-a accepta rezultatul: zeci de demonstrații au fost organizate zile în șir de partizani demascatori, în care au fost lansate mitocănii fără cusur la adresa familiei prezidențiale (rape Melania!), care au solicitat și declanșarea procedurilor de renumărare a voturilor, pleiade de amenințări, plîngeri, zvîrcoliri.

Ce-a urmat. Miercuri 9 noiembrie, bursa new-yorkeză a coborît 2,5%, în linia, dar nu în amploarea prevăzută de prognozele apocaliptice ale economiștilor manipulatori, ca joi să recupereze rapid și să ajungă la o cifră record. Vineri, analiștii se întrebau cum de fusese cu putință o atît de incredibilă eroare de apreciere, alături de cei care preziseseră rezultatele zdrobitoare ale alegerilor, cît și acoperirea cu nori negri a tuturor perspectivelor. Pînă și hulitul zid de la granița Mexicului s-a dovedit a fi, pînă la urmă, benefic, fiind capabil, pare-se, să redreseze economia vecinilor de la sud. Pe nepusă veste, americanii s-au trezit în inima unei vieți caricaturale. Ce spuseseră cu o zi înainte putea trece drept o glumă a unei realități cu picioarele-n sus, dacă nu material pentru tribunalele patriei și azilele psihiatrice.

Ce-i mîna pe ei în luptă? Americanii se îndreptau liniștiți spre opinia că Obama a fost, dacă nu un strălucit președinte, măcar unul onest. Strategia malversațiunii a fost că maurul își făcuse datoria în primele luni de guvernare, cînd a cumpărat General Motors doar pentru a perpetua falimentul și a donat sistemului bancar două trilioane de dolari, sub amenințarea recesiunii. }n timpul campaniei, Donald Trump a lansat un apel la descifrarea misterului unor containere cu bani dispărute în zona Iraqului. Răspunsul uluitor al Administrației a fost că folosindu-se de bani-gheață a fost evitat riscul ca tranzacția bancară să fie piratată de dușmani(!). Totuși, miliardele de dolari au rămas dispărute fără urmă. Trump a promis că va afla ce s-a întîmplat cu ele. Asta la nivelul corupției politice.

Cum a fost posibil ca massmedia să se descalifice în asemenea hal? Un răspuns ar fi determinarea democratică a corpului, cu tot ce implică: imoralitate, desfrînare, falsă toleranță față de teroriști, inconștiența globalismului, ateism, disoluție. Trump reprezenta o amenințare pentru toate aceste maladii. De remarcat că unul dintre cei mai necruțători critici ai săi, Megyn Kelly, de la Fox News Channel, a avut o emisiunea televizată în aprilie 2015, în care a demonstrat una dintre cele mai evidente escrocherii puse la cale de Hillary Clinton, care a facilitat mutarea unei cincimi din rezervele de uraniu ale Statelor Unite în… Rusia. La scurt timp, incoruptibila, experimentata, inteligenta femeie a fost invitată să țină un discurs la Moscova, pentru care a fost plătită $250.000. O parte din cele 145 milioane dolari donate Fundației Clinton au provenit de la conducătorii companiei ruse care a efectuat transferul (se pare că uraniul a luat apoi calea Teheranului, pentru fabricarea de armament nuclear). }ntre timp, Kelly și colegii au uitat de afacere (pentru care dna Hillary își poate petrece restul pensiei într-un stabiliment federal cu gardă de la buget). Cum au uitat și de scandalurile sexuale al căror protagonist a fost Bill Clinton (numai pentru mușamalizarea unui viol conceput asupra unei fete de 13 ani a fost nevoit să plătească din banii proștilor $850.000), umbrite de faptul că Trump ar fi pipăit ca un porc o cucoană care nu vroia prea tare, în urmă cu mai bine de un decniu. }n anul 2000, familia Clinton se declara la poalele falimentului și acum, la 16 ani după, posedă o avere estimată între 100 și 200 milioane dolari. Exemplele sînt sute. Cei ce vor să le găsească le vor găsi mai repede decît pot ei spera.

Oglindirea la băgătorii de seamă români. Cu adevărat în definiție, în România nu se găsesc prea mulți analiști politici competitivi. Am fost, totuși, surprins pînă la desfigurare să văd o seamă de băgători de presă aflați în treabă și trăgînd cu sete în Donald Trump fără cea mai mică părere. Era de ajuns să folosești semnul inversat în ceea ce-o privea pe Hillary ca să realizezi că ceva nu era în regulă (măcar simpla evidență că bătrînica părea total rătăcită, întocmai unei știri difuzate de Radio Erevan: ea nu vroia să treacă strada, iar Bill o împingea spre Casa Albă cu forța!). Puțini înțeleg ce se întîmplă pe cheiurile Dîmboviței. Cum de au impresia că vor înțelege complexele escrocherii ale vieții americane, aflate la zece mii de kilometri distanță, cu cinci sute de ani înaintea României? Puțină modestie le-ar prinde bine. Hai, și oleacă de rușine.

Concluzia. Cine seamănă venin pe gură va muri intoxicat pe nări. E un miracol că tabăra democrată a scăpat fără un val de apoplexii în rîndul propriilor lideri. Atîtea valuri de minciună i-au împiedicat să vadă tsunami-ul care venea spre ei. Nu știm cît de bun va fi Trump la Casa Albă și ce scofală va face, dar marea tendință a decăderii morale a societății americane a primit un pumn în plex. Sfîrșitul lumii, vorba lui nea Gigi, a fost amînat.

Pe vremuri, comuniștii au încercat, fără nici o șansă, să fie groparii capitalismului. Lăsase Marx cu limbă de moarte. Nu că nu s-au străduit, dar se pare că cei mai mari sorți de izbîndă îi are calul troian al corectitudinii politice, care roade zi de zi, cu tot mai mult spor, din carnea adevărului.

Categories: Articole de interes general