În comunism, noi am supraviețuit doar, închiși obligatoriu între zidurile caselor noastre și ale caselor de adunare. Astăzi, trebuie să învățăm copilărește cei dintâi pași în afara zidurilor, să părăsim mentalitatea de cazemată și să ne îndreptăm cu zâmbetul pe buze și cu mânecile suflecate de ,,aproapele noastru“ de pe stradă, de vecinul nostru de casă sau de apartament.

Mărturia creștină se trăiește acolo unde trăiesc necreștinii.

,,Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în faptebune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!“ (Tit 3:8).

.

P.S. – Știu, știu, eternicii nelancolici după robia Egiptului îmi vor spune cu cinism: ,,Da, frate, dar atunci măcar era creștinism în casele noastre și în casele de adunare … Acum însă, în casele noastre și în adunările noastre a intrat ,lumea“.

Asta este însă o altă discuție, care nu o anulează în nici un fel pe cea de mai sus.

Categories: Amintiri, Articole de interes general