…..

Ieri, lumea evanghelică, la nivel mondial, a sărbătorit aniversarea zilei de naștere a unui mare om (înalt, de altfel), Billy Graham. Astăzi, pe de altă parte, o comunitate mică de oameni și-au adus aminte de un om mic (de statură), dar mare în valoare și în caracter, care sărbătorește aniversarea vârstei de 96 de ani.

Îmi place să stau de vorbă cu oameni bătrâni, trecuți prin viață. Nu-mi cunosc bunicii. Tatăl tatălui meu a murit în anul 1982, cu 3 ani înainte de nunta tatălui meu, iar tatăl mamei mele a murit în anul 1992, pe când aveam doar doi ani. Deci, n-am ajuns să-mi cunosc niciun bunic. Mare bucurie mi-a făcut însă unchieșul Orest Hapenciuc, chiar în ziua nunții mele.

Mi-l aduc aminte cum a venit la mine și mi-a spus: „Timoteie, de azi înainte să-mi spui bunicul.” Mi s-a umplut inima de bucurie. Douăzeci și trei de ani n-am spus nimănui „bunic”, însă „bunicul” Orest mi-a făcut parte de această bucurie mare.

…. ….

Mă bucur (așa cum spuneam la începutul acestui articol) să scriu câteva rânduri despre acest mare om al lui Dumnezeu. Sunt nerăbdător să-l întâlnesc din nou. Știu că va fi o întâlnire în urma căreia voi fi întărit, încurajat și motivat să-L slujesc pe Dumnezeu în continuare cu mai multă râvnă și devotament. Am nevoie de această „oază”.

Nu știu ce-aș putea să-i urez. Ce-ai putea să-i dorești unui om trecut prin viață, care a experimentat mereu puterea lui Dumnezeu în viața sa? A, da, știu… Îi doresc lui „bunicu’” să rămână cu Domnul în continuare, să nu-și piardă nădejdea în Domnul, să-și ducă mântuirea până la capăt prin puterea Domnului și… să mă aștepte.

Domnul fie lăudat!

Stoica Timotei