Ionuț – vas hârbuit!

Rodica a anunțat un concurs nou. Mi-am ales o fotografie din cele trei și am scris o poveste.

Îl cunosc pe Ionuț de cel puțin zece ani. Venea la biserică împreună cu ceilalți băieți de la Fundație. Aveau modul lor de a fi, mirosul lor specific … le zâmbeam și încercam să nu stau prea aproape de ei ca să nu îmi stârnesc dureri de cap. Știam că toți au crescut la orfelinat, că după 18 ani au fost trimiși să se descurce în viață, cumva au ajuns la Fundație … și cam atât.

Nu știam ce să vorbesc cu ei, nu le știam nici numele … nu făceau parte din lumea mea și nici nu îi doream în viața mea.

Ionuț e blond-roșcat, cu ochi abstraștri-verzui, limpezi și calzi, din cauza bătăilor și chinurilor din orfelinat, a lipsei de grijă și dragoste, a rămas cu o problemă la piciorul drept … cumva și-l trage după el. Dacă e emoționat sau îi e teamă, redevine bâlbâit.

De mai bine de șapte ani, relația mea cu …

(continuare)

Categories: Amintiri