Pozițiile publice luate de conducătorii cultelor creștine neoprotestante de astăzi trebuiesc așezate în contextul lor istoric. Astăzi este mult mai comod și lipsit de pericol să te adresezi Președintelui sau Guvernului României. Vasile Alexandru Taloș ne aduce aminte că frații noștri au făcut-o nu de mult sub amenințarea pedepsei cu moartea, în dictatura lui Ceaușescu!

Temutul dictator era turbat și temător. Perestroica din Rusia și căderea altor lideri ai țărilor din lagărul comunist îl făcuse să fie paranoic. Se temea de lovituri de Stat și vedea în oricine un dușman cu care trebuia să fie neruțător. Pentru el, lupta era pe viață și pe moarte. Până la urmă a fost ,,pe moarte“ …

Să i te adresezi atunci cu un ,,memoriu“ părea un act de sinucidere colectivă. Și totuși, au făcut-o!

Văzând curajul și verticalitatea conducătorilor bisericilor baptiste de atunci, cum am putea să tăcem noi, cei de astăzi ?!

Dumnezeu are nevoie de mărturia noastră. În primele secole ale erei creștine, pentru martori și martiri se folosea același termen ,,martus“. Mulți au murit pentru mărturie.

Adevărul este că pe noi comunismul ne-a reeducat prin reducerea la tăcere, iar acum, în libertate, comoditatea ne omoară.

Iată mărturia fratelui Vasile Alexandru Taloș:

+++

În documentul atașat am descoperit semnătura fr. Vasile Brânzei, a lui Ștefănuți și Geabou.