Cu ce-am rămas după Convenție?

A fost o vreme cand i-am adt dreptate lui Dumnezeu:”Urăsc adunările voastre de sărbătoare!”

Dumnezeu avea motivele Lui. Eu le aveam pe ale mele. În primul rând eram un introvert timid și mă simțeam “dezbrăcat” inaintea privirilor curioase ale celor din jur. Preferam singurătatea în doi, adică eu cu mine însumi. Eram doi prieteni care știam totul unul despre celălalt. În al doilea rând mă temeam teribil să mă fac de râs. Tăcerea si izolarea erau protecțiile mele preferate.

Au început însă să-mi placă Convențiile. Înfiecare an, abia aștept să mă întâlnesc cu alții, să particip entuziast la închinarea comună, să ascult predicile colegilor mei și să fac o baie de mulțime îmbrățișat si pupat pe amândoi obrajii.

Asta de când mi-am părăsit turnul meu de fildeș și i-am descoperit pe “alții”. Am descoperit frumusețea lor lăuntrică și am învățat să le explorez lumea lor interioară, asemenea unui turist prin regiuni mereu noi, mereu surprinzătoare.

Așa a fost și la Conveția de anul acesta. Mi-am reîntâlnit prietenii, mi-am adăugat glasul la uriașul cor al cântărilor comune, m-am lăsat furat de farmecul cântărilor cântate de alții, m-am entuziasmat de predicile colegilor mei, am descoperit doi bătrâni mai delicioși ca turta dulce și un adolescent care mi-a amintit teribil de oglinda în care mă priveam altădată. Am descoperit ca fiecare așteaptă pe cineva interesat sincer de el, preocupat să afle și să dea iubire. Am descoperit ca există atâta dorință de prietenie și atâtea dureri nerăbdătoare să fie împărtășite. Nu degeaba se spune că o bucurie împărțita cu altul se dublează, iar o durere se înjumătățește. Este ciudata matematică a inimii, total diferită de cea a minții.

O Convenție este, prin definiție, o înțelegere consimțită, o cadere de acord, o stare de fapt care leagă mai multe individualități în unitatea unor intese sau acțiuni comune. O Convenție îmbogățește, amplifică, aduce împreună resurse și energii.

Plec de la această Conventie mai bogat și mai puternic. Voi purta cel puțin o vreme cu mine comorile de suflet pe care le-am explorat, descoperit și în care m-am delectat pentru câteva zile de excepție.

Altadată mă feream de “adunarile de sărbătoare”, singur și mereu egal cu mine însumi. Astăzi, am convenit impreuna cu foarte mulți să ne mai întâlnim o dată și la anul viitor, în San Francisco.

Imagini de la Conveția din Detroit:



Categories: Uncategorized

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.