Se lucrează din plin la volumul trei al amintirilor Silviei. Titlul ales de ea este ,,Dumnezeu îmi cunoaște destinul“. Iată cum arată împărțirea cărții. Vi-o trimit ca să vă rog ceva: ,,Dacă aveți ceva de adăugat la acest volum de amintiri, faceți-o acum. Va fi probabil ultima carte din această serie.“

+++

Cuvânt înainte

Bill Mullet, Elena și Cornel Mârza au mișcat oamni din trei continente pentru apariția acestei cărți. Pentru ei este o datorie a dragostei. Pentru ceilalți colaboratori este un privilegiu al prieteniei.

Volumul trei, ,,Dumnezeu îmi cunoaște destinul“ apare ca o continuare firească aprimelor două: „Dumnezeu îmi cunoaște măsura și“ „Dumnezeu îmi cunoaște cărarea“.

Cartea aceasta conține patru secțiuni distincte:
(1) trei capitole din jurnalul Silviei, rămase nepublicate până acum,
(2) câteva extrase din jurnalul de călătorie scris de Daniela și Daniel Branzai, care au călătorit împreună cu Silvia în Australia,
(3) conținutul blogului ,,Mama Lila“, întreținut de Silvia ca o cronică a bolii pe care a parcurs-o și
(4) amintiri din partea rudelor și prietenilor.

Prin apariția acestei cărți, Silvia Tărniceriu își continuă aventura printre noi, cum subliniază și această poezie scrisă într-un ceas de aparentă și dureroasă despărțire la Iași, în toamna lui 1982:

Rămânem ,,noi“ !

Mi-ați legănat iubirea într-a voastră
Și m-ați crecut, crescând cu mine-alături
Ne-am încălzit cu toți pe-aceeași vatră
Și ne-au acoperit aceleași pături

Am fost chemați cu toți de-același Tată
Când Dumnezeu ne-a hărăzit un nume
Ne-a adunat ca pâinea în covată
Ne-a rumenit și ne-a trimis în lume.

Azi ne privim din depărtări străine
De prin furtuni ce inima ne-ncearcă
Ne amintim de zilele senine
Și ne purtăm în suflet ca-ntr-o barcă.

Deși nu suntem toți ,,pe-aceeași creacă“
Din rădăcini, niciunul dintre noi nu pleacă.

Categories: Amintiri