Refugee screaming 'Allahu akbar' attacks German train passengers with axe...

Acum că un islamist a luat cu asalt un tren din Germania (iar presei americane i-au trebuit vreo două zile să traducă ce înseamnă ,,Allahu Akbar“, articolul lui Traian Ungureanu este mai necesar ca oricând. (vezi știrea în varianta românească aici)

++++

Traian Ungureanu,

Sa nu lasam in urma orice speranta! Macelul de la Nisa aduce vesti bune: nu mai e mult! Inca 10-15 casapiri, executate tot mai in sila, si gata! Etapa violenta va lua sfirsit si vom intra in faza pasnica: faza supunerii. Apoi, cind oaspetii nostri islamici vor fi indeajuns de numerosi (danke!) si cind cei mai luminati europeni vor adulmeca un inceput de compromis, vom face un pact trainic.

Noi le vom fi parteneri tolerati, iar ei ne vor fi stapini luminati. La inceput, va domni paritatea: 6 semiluni si 6 stele pe drapel. Ulterior, va domni realitatea: 12 semiluni galbene (in amintirea stelelor), pe fond verde (culoarea viitorului). Dupa care vor veni, cuminti, schimbarea obiceiurilor, inaltarea noii credinte si, din vorba in vorba, stingerea.

Dupa Nisa, totul e bine asezat. Cifra mortilor a respectat media de lucru. Reactiile au venit respectind, mecanic, partitura standard: nu vom ceda! nu ne vor clatina! Bla, bla, bla! Desenele imbecile cu porumbei, torte si legaminte de liceeni au fost lucrate din timp. Paznicii constiintei noastre au repetat, rinocereste, discursurile care avertizeaza impotriva islamofobiei – cel mai mare rau care bintuie si dezonoreaza sufletul occidentului. Nu credeti? Deschideti televizorul, ziarul sau netul.

Nisa a facut, totusi, o victima in plus. Nisa a omorit cliseele. Primul din ele spune, cu o vorba de militian care se marturiseste sotiei, in concediu: sintem in razboi! Serios? Nu sintem in niciun fel de razboi – simetric sau asimetric, declarat sau nedeclarat. Sintem sub ocupatie! Priviti cit de lesne s-a facut porcia scelerata de la Nisa.

Uns! Si luati seama la ridicolul apocaliptic in care inoata societatile si sistemele politice occidentale.

Pe scurt, de mina cu libertatea oarba si copilul ei repetent, toleranta, am devenit un milion de tinte care isi cer dreptul la glont, bomba si camion. Ucigasilor le curg balele de pofta si de uimire. Nimic mai usor decit omorul intre frati de diversitate. Calaul e peste tot si mereu la un pas de client. Prietenii nostri islamici pot ataca oriunde si nicaieri. Acum sau altadata. La strand, la scoala, acasa, pe sosea, in tren, la cumparaturi, pe stadion sau in cazarma de politie. V-ati baricadat pe durata Europenelor? Atita cheltuiala pentru o amarita de aminare a executiei! Nu conteaza ce paziti voi. Important e ce atacam noi.

Occidentul si-a organizat sfirsitul meticulos si festiv, asa cum decorezi o sala de mese pentru ultima nunta de pe pamant. Priviti in jur si faceti bilantul.

Vineri noapte, multe guverne occidentale au sarbatorit victoria democratiei in Turcia. Aceiasi oameni au conchis, la citeva zile distanta, ca Erdogan e democrat si ca Marea Britanie nu mai e. Temerar! Cine da buzna la asemenea sarbatori ar trebui sa tina cont de doua lucruri. Mai intii: democratia turca victorioasa va trebui sa se sprijine pe imamii care au sarit, de la inceput, in ajutorul lui Erdogan. Apoi: onor opozitia si societatea civila, care faceau teatru de strada cind Erdogan inchidea ziarele, n-au fost de vazut. Erau acasa si se uitau la televizor. Pe MTV.

Firesc si democratic, sambata, cum s-a luminat de zi, Erdogan a lansat propria lovitura de stat. 3000 de militari arestati, 2000 de magistrati demisi. Reintroducerea pedepsei cu moartea luata in calcul. Erdogan jura ca apara democratia, democratia fiind el. De la noi, s-a ridicat cutezator glasul fostului pacient al lui Erdogan. Victor Ponta l-a declarat pe Erdogan democrat si pe criticii lui, fascisti. Normal. Cine a pus la cale, impreuna cu Colonelul Mircea Dogaru, desfiintarea justitei in Romania are simtul democratiei in singe.

Esecul loviturii de stat, paranoia galopanta a lui Erdogan si schematismul occidental au facut din democratie o idee vulcanizabila. Si din Turcia un rahat scindat si poros. Desert usor pentru Rusia si Islam, pe malul Marii Negre.

Din toate aceste motive, marele asalt islamic nu mai are nevoie de operatii complicate. Drojdia infractionala din ghetto-uri, un camion, o vesta si citeva arme sint de ajuns. Dl. Mohamed Bouhlel, franco-tunisianul care a trecut staruitor cu tirul peste copii, la Nisa, n-a venit de departe si nu avea asupra lui ordine secrete. Nu. A iesit din casa, a urcat in camion si s-a dus la lucru. La defrisat copii. Sigur, entuziast si fara teama.

Marea atractie pentru calaii care stau la coada in orasele Europei e slabiciunea. Macelarii nu mai fac teorie. Nu mai lanseaza manifeste si nu mai tin discursuri. Oamenii sint ocupati pina peste cap. Au simtit ca sintem slabi si copti pentru subjugare. Victima e legata fedeles pe gratar. Jur-imprejur, lumea subtire din presa, politica si universitati face galerie si are grija sa nu strice vreun rasist petrecerea.

Corpurile strivite de 19 tone de camion se insira pe Pomenade des Anglais, ca intr-o macelarie rasturnata. Halal macelarie! Copil linga mama, copil linga tata, copil linga copil. Degeaba aduceti cirligele! De pe planeta lor departata, liderii occidentului nu vad pina la Nisa. Liderii nostri extraterestri nu pricep o iota din mersul lumii care le ineaca popoarele. Liderii nostri extraterestri nu inteleg ca problema ultima a tuturor macelurilor dinainte si de dupa Nisa e cursul vietii. Cine da cursul vietii in Occident: Occidentul sau Islamul?

F. Hollande, presedintele asfixiei nationale franceze, are o scuza. A fost surprins de evenimente alaturi de nepretuitul frizer oficial de la Elysee – slujbas platit cu 9.895 euro pe luna, salariu echivalat cu rangul de ministru al cabinetului. Cine mai are timp sa bage in seama mersul lumii, cind elitele se tund atit de pasional? Singurii care dau din cap a intelegere, dupa ce se intorc acasa de la serviciu, sint muncitorii de la abator. Ei stiu. Ei si vitele lor.

Asa se sinucid civilizatiile. Cu dileme interminabile, credinta oarba in propriile confuzii si vorbe care ajuta lumea sa stea in cap. Si, neaparat, cu diavolul de mina.

Inainte de despartire, o intrebare: ceva cote de refugiati pentru Est? Si un indemn, furat de la stewardese: brace!

Pentru a reproduce anuntul actualizat si integral: in situatia foarte probabila, ba chiar iminenta, a unei prabusiri, fixati-va burka pe fata si luati pozitia brace!