Cu un ochi în curte și cu unul pe Internetul care transmitea lovitura de stat din Turcia, am participat la serbarea de încheiere a Școlii de vacanță. M-am văzut iar cu frați și surori de la câteva biserici românești penticostale, baptiste, creștin după Evanghelie, precum și cu o mulțime de părinți din grupuri etnice din vecinătate.

Unul din presbiterii bisericii pentecostale mi-a povestit ceva frumos. Au pus și ei la stradă anunțul cu școala de vacanță de peste două săptămâni. Un american i-a vizitat și le-a spus că ei tocmai au terminat săptămâna de VBS și le oferă toate ,,decorurile“ cumpărate de ei. America este acest paradox al oamenilor de diferite origini care se ajută frățește, mai ales în perimetrul creștinismului.

La Bethel, ca la majoritatea bisericilor românești, orice astfel de serbare se încheie cu o masă bună. Anul acesta i-am convertit pe toți la mămăligă cu brânză, plus sarmale, plus cârnați, plus gogoși, plus … dar mai bine să nu vă fac poftă.

Categories: Amintiri