Pe 12 septembrie 2006, Papa Benedict a ţinut în aula universităţii din Regensburg o prelegere intitulată Credinţă, Raţiune şi Universitate – Memorii şi Reflecţii, având ca subiect dehelenizarea creştinismului şi pericolul ruperii de raţiune. Într-un anumit context, Papa Benedict l-a citat pe Manuel Paleolog al II-lea, un învăţat ortodox şi unul dintre ultimii împăraţi ai Imperiului Bizantin: „Arată-mi ce aduce nou credinţa lui Mahomed şi vei vedea că vei găsi numai lucruri rele şi neomeneşti, aşa cum e porunca de a răspîndi credinţa cu sabia.”*

Dar ce mai freamăt, ce mai zbucium! Întreaga lume islamică s-a cutremurat de indignare la îndrăzneala papei Benedict. Cum îndrăzneşte papa să insulte o religie paşnică precum Islamul, citând părerile unui împărat bizantin? Nici unul dintre aceştia revoltaţi nu s-a sinchisit să citească textul prelegerii papale. Nu. În schimb, au trecut la ceea ce ştiu ei mai bine. Scenele pe care le mai văzusem în 2005, cu ocazia sensibilităţii islamice faţă de nişte amărâte de caricaturi, au reapărut în întreaga Dar Al Islam. Ura islamică, în toată spectaculozitatea ei: proteste violente, mesaje insultătoare, arderi de efigii ale papei, atacuri comise la adresa creştinilor, crime.

După cum era de aşteptat, jurnaliştii nu au fost interesaţi de …

(continuare)