• ,,Să mâncăm și să bem că mâine murim.“ – 1 Corinteni 15:32
• Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. – Faptele apostolilor 20:24 

În lumea aceasta care este o intersecție dintre biologicși divin, foarte mulți creștini își duc existența la nivelul animalic, asemenea celorlalți oameni. Aceasta este cauza plictisului lor, a sentimentului de neîmplinire și a crizei de semnificație. Vorba lui Costache Ioanid:

,,Gulie peste tot, băiete!
Doar rupem dumicatu-n bot
Și-l rumegăm pe îndelete“ (din poezia ,,Într-o gulie“)

,,Viața din belșug“, adevărata viață nu este satisfacerea poftelor omului firesc, ci colaborarea cu Dumnezeu la marele plan pentru salvarea sufletelor de pe această planetă destinată distrugerii. Semnificația adevărată a noastră nu vine decât după ce ne-am aliniat cu existența lui Dumnezeu, ne-am împăcat cu El prin iertarea acridată de Fiul Său și am ajuns energizați de puterea extraordinară a Duhului Sfânt.

Din păcate, așa cum spuneam, mulți creștini ,,aranjează scaunele pe Titanic“ sau se mai duc odată la restaurant să se ghiftuiască …

Enter-o omenire lipsită de sens, Domnul Isus a venit să ne fie căpetenie și călăuză, într-un război planetar pentru realinierea oamenilor în împărăția lui Dumnezeu, singura cu orizont etern și destin de mari împliniri personale.

Este greu să mai fi optimist azi? Iată ce mărturisește un ,,camarad de arme“, Jihn Piper, din războiul pentru suflete:

Four Reasons for Optimism

So there are at least four reasons I feel optimistic:

1. In God’s providence even the secular media have been driven to the brink of this insight—that God’s purposes for sex and drugs and the human heart must be taken into account.
2. The Bible offers a profound and compelling answer to the question of God’s purposes for these and all dimensions of life.
3. God is gracious and does not delight in the destruction of individuals or society; he may yet be pleased in his sovereign mercy to grant a day of revival and reformation even in this secular city.
4. Finally, here in this church, not to mention hundreds of other churches, there are a thousand people who may, by God’s grace, come out of the closet in 1987 and with clarity and boldness testify to the gospel of the grace of God, and make public the potential connections between the dead-end streets of secularism and the truth of God.

I received a letter from John Jenstad on Christmas Eve from Suriname where he is supporting the missionary enterprise of Wycliffe by teaching high school students. He said in his first paragraph,

I can’t think of any greater movement to be involved in than bringing God’s truth to the nations. It makes the UN, the environmentalist movement and MADD look like nursery school. It’s like comparing Beethoven’s Fifth Symphony to a TV commercial. Given a real choice, why would someone want to dedicate his or her life to something with only temporary value when he or she could be involved with a cause with eternal significance?

Categories: Amintiri