Ludwig al IX-lea, numit „cel sfânt“, a ajuns împărat la vârsta de doisprezece ani. Mama sa energică a înăbușit o răscoală a unor nobili împotriva sa. Când a preluat el însuși domnia, toți împotrivitorii săi s-au refugiat în străinătate, pentru că împăratul alcătuise o listă cu numele acestora, iar după fiecare nume însemnase o cruce. Acest lucru a fost interpretat astfel: Ludwig îi va omorî pe toți dușmanii săi.

Când a auzit împăratul aceasta, le-a asigurat tuturor fugarilor iertarea la întoarcere. Ce însemnau însă crucile care urmau numelui? Ludwig a explicat: „Crucile trebuie să-mi amintească mereu de crucea Mântuitorului meu și să mă facă gata să iert!“. O gândire nobilă! Toți cei care s-au încrezut în promisiunea împăratului au fost grațiați.Versetul de astăzi vorbește de o iertare incomparabil mai mare, care garantează nu numai o siguranță temporară, ci una veșnică. Fiecărui „om rău“ și fiecărui „om nelegiuit“, Dumnezeu vrea să-i arate îndurare și să-i acorde iertare. 

Pe „lista“ lui Dumnezeu se află după numele dumneavoastră tot o cruce, și anume crucea de la Golgota, pe care a murit Fiul lui Dumnezeu pentru păcătoși și nelegiuiți. De aceea Dumnezeu poate fi „bogat în îndurare“ și nu obosește iertând.

Categories: Articole de interes general