(de la Cornel și sana Drăucean)

La pomul lăudat…

… să nu te duci cu sacul gol! Așa zice o vorbă românească și bine zice.

Pentru români, pomul lăudat a fost – și, din păcate, încă mai este pentru unii – Occidentul. În perioada comunistă, estul Europei a trăit mizerabil, în timp ce Occidentul era prosper. Nivelul de trai occidental era – și încă mai este – cu mult deasupra nivelului de trai din estul european. Visul celor din arealul comunist era să ajungă în Occident și să trăiască bine. Fără căldură în case, fără curent electric, cu mâncare pe sponci, locuitorul estului european vedea în Occident raiul pe pământ. Materialmente vorbind, așa a și fost.

Revoluțiile anticomuniste, la unii cu sânge, la alții pașnice, au dus la eliberarea țărilor de sub dominația comunistă cu centrul la Moscova. Speranța esticilor a fost uriașă. Toate gândurile și toate drumurile duceau spre Occident. Numai că Occidentul nu este ce părea a fi. Trebuie să recunoaștem că civilizația materială a Occidentului este net superioară altor zone ale lumii. Doar în SUA, care la urma urmei tot în Occident intră, civilizația materială a atins nivelul din vestul european, ca să nu spun că a depășit acest nivel. Una peste alta, pomul lăudat din vest avea destule poame și pentru săracii din estul Europei care s-au dus și ei să se înfrupte măcar cu poamele căzute pe jos.

Și s-au înfruptat. Unii prin muncă, iar alții prin cerșit. Doctori, ingineri, electroniști, muncitori calificați au plecat în Occident și au câștigat bani cinstiți prin muncă. Dar au plecat și țigani, cerșetori, vagabonzi, scursuri ale societății care au creat o imagine dezastruasă pentru țară. Occidentul nu i-a luat în considerare pe cei care muncesc și își aduc aportul la prosperitatea Occidentului, ci pe cerșetori și vagabonzi. Occidentul și-a însușit oameni școlarizați în România de către statul român, în timp ce occidentalii n-au cheltuit niciun ban pentru școlarizarea acelor oameni, dar despre aceștia nu suflă o vorbă. Ce-i drept, aceștia câștigă mult mai bine în Occident decât în România și s-au adaptat rapid vieții occidentale.

Atâta doar că, lăsând la o parte civilizația materială, spiritualitatea Occidentului este la pământ. Iluminismul și revoluțiile franceze au schimbat în mod radical modul de gândire occidental. Practic, antropocentrismul – omul este centrul Universului, nu Dumnezeu – a început din Renaștere, dar el a fost desăvârșit printr-un ateism provocator în secolele XVIII și XIX. Sfidarea lui Dumnezeu și a bisericii a devenit politică de stat. Cea mai eficientă în această direcție a fost Franța, iar celelalte țări au urmat-o cu maximă eficiență. Să nu uităm că Parisul era considerat centrul lumii și acolo se școleau spiritele Europei.

Secularizarea a luat un avânt pe care nu l-a mai putut opri nimeni. Bisericile s-au transformat în muzee și în locuri de vizite pentru turiști, și nu de pelerinaj și de rugăciune. Nu mai conta Dumnezeu, ci arhitectura, ce-i drept impresionantă, a catedralelor apusene. Spiritul ateismului s-a întins ca o molimă peste întreg Occidentul, iar educația a luat-o razna începând din familie, continuând cu școala și sfârșind cu societatea. Credincioșii au fost reduși la tăcere prin diverse mijloace, iar aceștia nu au avut destulă credință pentru a lupta împotriva ateismului, chiar sacrificându-se dacă ar fi fost cazul. Nu s-a sacrificat nimeni și Occidentul a ajuns în două secole domeniul Satanei.

Iar ofensiva continuă. Întrucât morala creștină nu mai este eficientă, Occidentul a luat-o pe panta unui ateism agresiv. S-au inventat tot felul de drepturi ale omului tocmai pentru a se statua libertatea de a-l ignora pe Dumnezeu. Aceeași libertate a dus la eliminarea oricărei morale, cea creștină fiind demult trimisă în derizoriu. Noua morală, dacă aceasta mai poate fi numită astfel, a deschis cutia Pandorei și toți dezaxații, cu libertatea în frunte, atacă toate valorile și principiile care au dus la civilizarea omenirii. Unde este normalitatea care a permis omenirii să iasă din peșteră și să construiască o civilizație cât de cât acceptabilă? Homosexualii, lesbienele, transsexualii și pedofilii au devenit agresivi și nimeni nu le mai pune stavilă.

Și atunci unde este civilizația Occidentului? Pentru că civilizația nu se reduce doar la trup și la plăcerile și nevoile trupului, ci ar trebui să se remarce în primul rând prin spirit. Ce se întâmplă cu comorile spirituale ale Occidentului? Pentru că nimeni nu poate contesta faptul că Europa occidentală este spațiul care a ridicat omenirea pe înalte culmi spirituale. Mă refer la tipul de cultură occidental, dar să nu omitem că mai există și alte culturi ale spiritualității în lume.

Dar oricine trebuie să recunoască faptul că nimeni nu a reușit cum a reușit Europa să-și impună cultura, civilizația și spiritualitatea în lume. A existat o perioadă de înflorire a spiritualității europene, după care urmează inerent perioada de decădere și decadență. Așa s-a întâmplat în toată istoria cu toate civilizațiile, iar civilizația Occidentală nu face excepție. Tot ceea ce se întâmplă astăzi în Europa demonstrează că istoria nu va ierta nici Occidentul. Arta, literatura, muzica sunt într-o decadență accelerată. S-a demonstrat că Occidentul, care pentru mulți dintre săracii estului reprezenta pomul lăudat, este plin cu poame otrăvite.

Mulțumesc, nu consum astfel de poame! Adevărul este că tot mai mulți oameni care au creier observă decadența occidentală și entuziasmul de după revoluție s-a dus pe apa sâmbetei. Occidentul nu mai este raiul pe pământ, ci mai degraba iadul! Derapajul moralei și al spiritualității nu poate fi definit altfel. Euroscepticismul se răspândește tot mai mult în Europa și nu doar în țările estice. Pomul lăudat nu există decât în proverbe.

Sădiți-vă pomul lăudat în propria grădină!

Ioan Iercan

Categories: Articole de interes general