(editorial Ciresarii)

Un beneficiu al celor care lucrează acasă, ca şi mine, este flexibilitatea. Atunci când este necesar, în timpul zilei, mă pot ocupa de anumite nevoi ale familiei. În plus, acest fel de muncă îmi oferă oportunităţi unice, cum ar fi posibilitatea de a o aduce acasă de la grădiniţă, o dată pe săptămână, pe nepoţica mea în vârstă de 3 ani.

Într-o astfel de zi, tot drumul până acasă, ea mi-a vorbit despre ce a făcut în ziua respectivă. Deşi are numai trei ani, nepoţica mea are abilitatea de a conversa mai dezvoltată decât unii adulţi pe care îi cunosc. La un moment dat, comentariile ei m-au făcut să râd în hohote. După ce m-am liniştit, i-am spus: „Eşti foarte specială!”. Fără să ezite o clipă, pe un ton foarte natural, ea mi-a răspuns: “N-ai ştiut lucrul acesta până acum, bunicule?”.

Nepoţica mea este binecuvântată cu părinţi şi cu bunici iubitori care îi spun adesea cât este de specială, aşa că nu are nici un dubiu că este aşa. Acceptă acest lucru la fel cum acceptă că iarba este verde şi cerul albastru. Din păcate, mulţi dintre noi, implicaţi în afaceri sau în activităţi profesionale, nu suntem atât de încrezători în faptul că fiecare este „special”.

Mulţi suntem conştienţi de abilităţile, darurile şi experienţa pe care le avem, care ne sunt de folos în îndeplinirea vocaţiei noastre, dar oare ne privim pe noi înşine ca “speciali”? Prea adesea, la locul de muncă, oamenii sunt consideraţi doar “resurse disponibile”, fiind înlăturaţi când valoarea lor scade sau când soseşte cineva care este dispus să lucreze pentru bani mai puţini. Unii şefi se comportă însă ca şi cum laudele sau recunoaşterea meritelor angajaţilor ar aduce ofense la fel ca profanarea lucrurilor sfinte, neacceptând să laude vreodată pe cineva cu voce tare. De aceea, este posibil ca unii dintre noi să nu fi auzit niciodată, cât suntem de speciali şi de importanţi, acolo unde muncim. Există însă un loc în Biblie, unde putem vedea cât se poate de clar, că Dumnezeul care a creat universul, ne consideră foarte speciali. Spre exemplu, un pasaj foarte cunoscut spune “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). În acel „oricine” eşti inclus şi tu!

Într-un alt pasaj asemănător, Biblia afirmă următoarele: “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Cu alte cuvinte, chiar dacă nu merităm dragostea Lui, Dumnezeu ne acceptă. Iată ce spune Biblia despre cât suntem de „speciali” în ochii Lui.

Dumnezeu are un plan special pentru noi. Nu ne-ar place să fim bine primiţi într-o companie, ştiind că echipa de management are planuri speciale pentru integrarea noastră în acea organizaţie? Cu mult înainte ca noi să ne fi gândit măcar la Dumnezeu, El îşi arătase deja în mod clar intenţiile şi planurile speciale pe care le avea pentru vieţile noastre. “Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:11,13).

Dumnezeu are o chemare specială pentru noi. La locul de muncă sau în viaţă, cunoaşterea faptului că avem un rol bine definit pe care trebuie să-l îndeplinim, ne poate aduce împlinire sufletească şi bucurie. Biblia spune că urmaşii lui Hristos au şi ei un rol bine definit… “Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă…” (1 Petru 2:4-5).

Dumnezeu are un loc special pentru noi. Îţi aduci aminte de plăcerea şi emoţiile pe care le-ai simţit atunci când ţi s-a arătat pentru prima dată biroul sau locul unde urma să lucrezi, pregătit special pentru tine? În Biblie, Isus spune că la fel va fi şi cu lucrurile eterne. “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc…” (Ioan 14:2).

Robert J. Tamasy

Categories: Articole de interes general