A trecut prima zi de post pentru familia Botnariu. Mai avem două.

Ne-am obișnuit să le ținem ,,un secret din cămăruța noastră“. De data aceasta o facem împreună, ca popor al Domnului cu o chemare specială.

Un prieten din România îmi sugera să scriu ceva despre ,,binele care se naște și dintr-un rău“. Bineînțeles! Romani 8:28 rămâne valabil!

,,Într-adevăr, spunea el, cine și-ar fi închipuit că mai putem trăi zile în care să avem o așa de mare mobilizare pentru o cauză bună ? Dacă n-ar fi fost necazul familiei Botnariu s-ar mai fi dat oare așa de repede ,,aprobări“ pentru manifestații creștine în piețele mari din orașele țării? Ar fi fost acceptați neoprotestanții să cânte cu fanfarele de a răsunat toată urbea ?! S-ar fi scris oare cu atăta simpatie în presă despre o familie pentecostală? Ar fi fost discutată educația și credința creștină în Parlament? S-ar mai fi luat cuvântul pe tema aceasta în Parlamentul European?

Care este ultima dată când nu ne-au mai interesat diferențele ,,confesionale“, pentru a putea plânge unii pe umeri altora pentru copiii furați ai neamului nostru ?

Când s-a mai întâmplat ca rivalitatea ,,contoarelor“ de bloguri să fie abandonată așa de altruist în favoarea înfințării unui ,,net“ de ,,link“-uri al rețelelor publice creștine românești din toată lumea? Când ne-am mai citat așa de mult unii pe alții? Când este ultima dată când ne-am mai dat atâta dreptate unii altora?

Nu știu ce se va întâmpla după aceste trei zile comune de post și rugăciune. Nu întrevăd minunile pe care le va declanșa Dumnezeu. Faptul că nu le văd însă pe cele viitoare nu mă împiedică să le văd și să vi le semnalez pe cele deja înfăptuite.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru ,,binele care se naște și dintr-un rău“.

Așteptăm însă cu sufletul la gură ca părinții să-și primească înapoi odraslele dăruite de Dumnezeu. Postim și agonizăm în rugăciune alături de ,,familiile“ Botnariu.

,,Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri:
„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”
Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi,
şi de aceea suntem plini de bucurie.
Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război,
ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!

Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa
se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.“ (Psalmul 126)

++++

În post, despre post:

Categories: Articole de interes general