Clank!

Zgomotul sec al unei execuții. Bara metalică s-a rabatat nemilos peste gâtul șobolanului pofticios …

De câteva săptămâni, un ,,musafir rozător“ și-a făcut cuib în podul casei noastre. Eu am început să mă obișnuiesc cu el, în amintirea zilelor când locuiam într-o mahala a Bucureștilor, gard în gard cu un vecin care creștea porci. Fetele din casa noastră au intrat însă într-o alertă de gradul zero. Vorba fratelui Dumitrașcu: ,,Nu știu cum se face că doamnele noastre se sperie de moarte de un șoricel, dar nu se tem de câte un bărbat de peste o sută de kilograme …“

Un ,,specialist“ a venit să ne monteze niște curse/capcane. Din toată întâmplarea am rămas cu o ilustraie de predică, o lecție de viață. ,,Specialistul“, care știa el ce nu știam noi încă, ne-a sfătuit să lăsăm pentru câteva zile cursele neînarmate, așa ca ,,rozătorul“ să vină să mănânce și să se obișnuiască cu ,,obiectele“. I-am dat astfel de mâcare (bună!) câteva zile. Ieri, specialistul a venit și a armat toate cursele.

Aseară, mă uitam la știrile de noapte de la televizor când, ,,Clank!“, una din curse a curmat aventurile rozătorului imprudent. Venise o dată, venise de două ori, venise de trei ori și … se obișnuise cu primejdia. Nu-i mai era frică. Exact în momentul acela a fost … executat. Când dispare frică, vine moartea.

La fel ca și oamenii care cred că, dacă Dumnezeu încă nu pedepsește, nu este nici o problemă, nici o primejdie ! Sărmanii rozători. Sărmanii aventurieri care se joacă nebănuitori cu păcatul.

Categories: Amintiri