De la început vreau să subliniez că această postare nu este o negare a realității că sunt familii în care există abuz. Sunt cazuri de copii maltratați și traumatizați la nivelul la care chiar viața le este în pericol.

De asemenea, chiar dacă sunt adeptul drepturilor fundamentale de control parental asupra creșterii, formării și educării copiilor, nu cred că un părinte responsabil va lua decizii absurde în dreptul copilului său, de exemplu refuzul asistenței medicale în caz de boală.

Înțeleg și faptul că trebuie să existe instituții sociale de supraveghere și protecție a copiilor, dar cu limite precise ale implicării lor în viața familiei. Altfel, orice “abatere” de la normele impuse arbitrar de un sistem fără scrupule ar putea declanșa traume și pagube spirituale, emoționale, sociale și chiar materiale mult mai mari decât cele pe care încearcă să le prevină sau corecteze.

Zilele acestea, urmărind secvențele video ale răpirii copiilor…