Înțelepciunea își înalță capul de acolo de unde nu te aștepți să-ți vorbește când ești cu gândul în altă parte. Cine-i cunoaște glasul tresare însă repede și ia aminte.

Astăzi am umplut trei pagini de notițe.

Sunt la Portland, cu ocazia întâlnirii păstorilor de pe coasta de vest a Americii. Rândul meu să predic a fost aseară. Azi dimineață (duminică), m-am dus la Beaverton ca să fiu cu  trei colegi pe care îmi doresc să-i cunosc mai bine: Ovidiu Horga din Phoenix, David Lavric din Vancouverul de Canada și Sorin Sabou din Chicago, în mandatul acesta și președintele nostru în RBA.

Am învățat de la doi oameni să iau notițe ori de câte ori am ocazia. Primul a fost profesorul nostru de la clasa de ,,lunigimi“ din cadul Liceului Industrial de Metrologie. El avea pretența să ne vadă că scriem când ne ținea lecțiile:

,,Adevărul nu devine al vostru decât atunci când îl treceți prin vârful de creion. Nu veți ține minte decât ceea ce ați scris cu mâna voastră.“

Al doilea dascăl al notițelor a fost Richard Wurmbrand:

,,Daniel, să ai întotdeauna hărtie și un pix la tine. Eu nu m-am dus niciodată undeva fără să am pixul și hârtia la mine. Ori de câte ori ascult pe cineva scot hărtia șicreionul. La unii, bag hărtia înapoi după câteva minute …, dar regula este să le am la îndemână. Nu te bizui niciodată pe memorie (asta spusă de unul cu o memorie fenomenală – n.a.). Să ai hârtia și pixul când mergi să asculți pe cineva și să le ai cu tiene și noaptea, la capul patului. Mintea continuă să lucreze și noaptea. Visele minții sunt uneori foarte importante. Eu mi le notez și caut să le înțeleg originea și mesajul Multe din predicile mele le-am primit prin vise.“

M-am dus deci la Beaverton cu hârtia și pixul la mine. Nu-mi pare rău. Și David și Sorin au vorbit excepțional.

David ne-a vorbit despre tragedia din cartea Judecătorilor, începută pe primele pagini și ajunsă la apogeu în măcelărirea seminției putrede de imoralitate. David ne-a arătat că Samuel pune cauza acestei decadențe în tranziția nereușită de la o generație la alta (Jud, 2:10). Situația de atunci este asemănătoare cu tragedia prin care trece Europa, Canada și America de astăzi, în care generațiile contemporne sunt într-o continuă cădere liberă, pentru că n-au prelluat valorile creștine de la generațiile dinaintea lor.

Nu-mi cereți să vă sciu mai mult. Nu o pot face aici. David are obieiul să-și cizeleze gândurile până la nivelul unor meditații personale în care fiecare cuvânt este așezat cu migala unui bijutier într-un lanț prețios, numai bun de purtat la gât ca o podobă. Mi-e teamă că n-aș putea reda aici performanțele lui stilistice. Și el le-a citit la începutu predicii, iar apoi le-a dezvoltat liber și dezinvolt în predica lui numai bună de ținut ca prelegere în orice sală decentă de învățătură și educație.

M-am aplecat ușor spre urechea lui Sorin Sabou și i-am șoptit: ,,Are stofa unui bun învățător, ca … tine“. A zâmbit … Dumnezeu știe că n-am exagerat în nici o măsură.

Când i-a venit rândul lui Sorin, am început să întorc paginele unele după altele. Pixul meu dădea semne că rămâne fără pastă și am intrat puțin în panică. Mă grăbesc să le sciu aici, cât timp le mai am fierbinți în memorie.

Ceea ce m-a impresionat la Sorin, ca și la David de altfel, este că el nu transmite doar niște idei telegrafice, niște proclamații, ci, profesoral, stabilește mai întâi contextul larg, descrie apoi criza și oferă în final soluțiile, devenite prin argumentarea lui, inevitabile.

Pasajul ales pentru inspirație a fost Coloseni 1:24-29, iar tema aleasă a fost: ,,Care sunt resursele tale în vremuri de criză, de suferință“.

Este foarte ușor să-l cunoști pe un om din primele cinci minute de conversație, pentru că fiecare alunecăm repede spre subiectele preferate, spre lucrurile care ne pasionează. Spune-mi despre ce preferi să vorbești, despre ce îți place să vorbești și am să  înțeleg foarte bine ce fel de om ești.

Pe de altă parte, dacă vrei să știi care sunt resursele pe care-și clădește cineva viața, vezi pe ce se bazează el când vin asupra lui suferințele. Suferințele dau pe față în ce ne punem speranța. Suferințele desfac ambalajul cuiva și ne dau posibilitatea să privim la conținutul fiecărei inimi.

Înainte de a ne arăta care au fot cele două resurse ale lui Pavel, Sorin a vrut să ne arate care sunt cele patru caracteristici umane universale care ne fac să mergem după cam aceleași resurse ca să ieșim din criză. Ceea ce scrie în Coloseni ni se potrivește la toți, nu numai lui Pavel, pentru că suntem în mare măsură la fel. Noi, oameni …

1. Avem puterea de a transcende tot.
   Omul nu ajuge niciodată la saturație. Vrea întotdeauna ,,altceva“, mai mult, mai departe …Ți-ai dorit o casă, ai o casă. Și acum? Ce urmează? Ți-ai dorit un computer performant, îl ai și acum îți dorești unul și mai performant. Ce urmează? Omul transcende tot, mereu în căutare după altceva.
2. Suntem toți ființe relaționale.
   Avem nevoie de cineva pe aproape. O știu și cei din penitenciare. Cea mai mare pedeapsă pentru cineva este ,,izolarea“, celula singuratecă. Singurătatea este o pedeapsă!
3. Suntem concomitent demni și cruzi, buni și răi.
   Aceeași părinți care ne mângâiau drăgăstoși, se încruntau la noi și băgau groaza în noi cu pedepsele.
4. Suntem toți muritori.
   Simțim toți că inevitabilul se apropie. Vine bătrânețea, vin neputințele, vine moartea.

Pentru că toți avem aceste patru catacteristici și soluțiile și resursele noastre trebuie să fie cam aceleași. Apostolul Pavel ni le arată pe ale lui. Ele sunt două:

1. ,,Christos în noi, nădejdea slavei“ – Col. 1:27
   În ,,taina“ aceasta pregătită de Dumnezeu pentru noi, ținută ascunsă din veșnicii se află resurse pentru cele patru caracteristici ale noastre.

2. A doua resursă este în captolul Coloseni 3:9: ,,Puterea schimbării“
Înversetele anterioare, Pavel ne spune cum am fost, dar cum nu trebuie să rămânem. Sub suferințe, schimbarea ne poate transforma în ceva mai bun.

Resursele lui Pavel au fost ,,în Christos“, despre care apostolul face o cântare în Coloseni 1:15-20. Fiecare strofă a acestei cântări subliniază un domeniu al existenței în care Christos are întâietatea, unicitatea.

Îmi pare rău că n-ați fost cu noi la Beaverton. Din regretul acesta s-a născut acest articol. Vreau să simțiți ceva din mișcarea Duhului care a fost acolo.

Categories: Amintiri