(Editorial Cireșarii)

În ultimul timp un cuvânt a mai fost adăugat victorios menajeriei cuvintelor de lemn folosite cu atâta abundenţă în bisericile noastre. Acesta este cuvântul special cu toate variantele aferente. Avem o seară specială, o săptămână specială, un program special, un anunţ special, o colectă specială, o rugăciune specială şi alte multe şi nefericite alăturări.

Cuvântul acesta, ce iese din puţul gândirii, n-a apărut peste noapte. A fost pregătit de sute de ore de programe călâi, stupide, obositoare şi enervante, completate de anunţuri lungi, adică răspunsuri la întrebările pe care nu ţi le pune nimeni.

Oamenii au venit la programe din inerţie, aşteptând o revărsare de „altceva” adică ceva ieşit din tipare, o „surprindere” a Duhului ce n-a reuşit să biruiască orele împărţite în cântări, anunţuri, îndemnuri, predici, tras de timp şi mingi în plopi, aşteptând izbăvitoarea oră 12.

Acum aceeaşi oameni vin mai rar…

Ca să-i aducem înapoi la biserică, am scos din mânecă ultimul as, cuvântul special. Nimic nu mai e obişnuit în spaţiul numit biserică. Sau nimic obişnuit în afara cuvântului special. În rest aceeaşi oameni aduşi de prin ţară să predice şi să cânte. Tot mai mulţi, mai obosiţi şi mai fără vlagă spirituală. Previzibil. Putem investi în

venirea lor specială pentru că proiectele speciale le-am terminat. Biserica e construită, barele de inox şi geamurile termopan puse. Rămâne să investim banii speciali în seri speciale.

Toate astea omoară tot ce-i mai special în bisericile noastre, adică formarea generaţiilor de slujitori ai bisericii locale. Învăţători nespeciali ce să aducă studii nespeciale din Galateni şi să-i înveţe pe oameni să trăiască obişnuit de frumos. Dar poate ziceţi că asta-i treaba facultăţilor speciale de teologie. E treaba noastră a păstorilor. Dacă oile nasc miei, păstorii trebuie să nască păstori, nu să apeleze la aceleaşi numere speciale de telefon.

Am scris acest editorial special ştiind că nu va rezolva nimic special. Dar de câte ori n-aţi făcut lucruri ce semănau a sinucidere? Îl închei brusc pentru că telefonul sună şi sunt chemat la o seară specială, undeva dincolo de cele 3840 de gropi din drumul european Oradea – Deva.

V l a d i m i r _ P u s t a n

Categories: Articole de interes general