(Editorial Cireșarii)

Am primit sute de emailuri de urări de bine, am primit cadouri (pantofi, cămăşi, tricouri, o curea, o cravată, două sacouri, 1 stilou, cărţi), am primit telefoane, mi s-a cântat „La mulţi ani!” şi totuşi…

Mai mult decât atât am primit de ziua mea un Saint-Bernard căruia i-am pus nume tot Barry în memoria celui ce se odihneşte sub cireş.

Am plâns…

N-am decât iubiri de împărţit… Nu sunt ca Heine care-şi dorea o căsuţă la marginea oraşului cu muşcate la fereastră, o fântână în curte, un balansoar, 7 pomi în livadă
de care să fie spânzuraţi 7 duşmani cu care Heine să se împace înaintea morţii acestora, ca el să poată pleca liniştit în cer. Nu urăsc pe nimeni…

Florin Ianovici mi-a făcut cadou o pereche de ochelari de soare, mai bine îmi dădea o pereche de ochelari de cal. Privitul bolnăvicios de împrăştiat de la stele până în scorburile pământului de la fiare la sfinţi mă disperă. De trei săptămâni nu am dormit decât câteva ore pe noapte. Nu mai pot dormi la gândul că la 48 de ani viaţa trebuie privită cu detaşarea unui pustnic în pustia Egiptului.

Îi iubesc pe toţi oamenii cu iubirea unuia care ştie că cerul e suficient de larg pentru toţi, iar pământul prea nesemnificativ pentru o ceartă zdravănă.

Mi-am  propus în anii care vor mai fi să le vorbesc tot mai mult oamenilor despre desculţul din Nazareth, să le zâmbesc tuturor cu dinţii de plastic pe care îi am în gură, să mor faţă de lume numărând seara stelele ce cad în iarba umedă.

Am pentru ce să lupt. Am o familie frumoasă şi mare. Pe lângă cei din casă avându-i atât de aproape pe toţi aceia ce dorm cu mine pe aceeaşi pernă încărcată cu vise ce trebuie construite.

Vă sărut pe toţi, familia mea.

V l a d i m i r _ P u s t a n

Categories: Articole de interes general