Convenția Bisericilor Române din SUA și Canada s-a maturizat. Asta probabil că s-au maturizat și cei care o compun.

Nimic din entuziasmul hei-rup-ist din anii emigrației de sub comuniști. Eforturile revoluționare, caracterizate prin veghere asupra ,,dușmanului care nu doarme“ au rămas de mult în urmă. Am avut probabil dacă nu cea mai, atunci una din cele mai liniștite ședințe de lucru de sâmbătă dimineața. M-am uitat în jur și am mulțumit lui Dumnezeu.

Tranziția de la preșidenția lui Eusebiu Rusu la preșidenția lui Sorin Sabou s-a desfășurat fără tensiuni, fără discuții, doar cu un aer de binevenită naturalețe. Nu-i de mirare că unii, blocați încă în anii de tristă amintire, ne mai bănuiesc de nu știu de conspirație  a unor întruniri secrete, care-și impun ,,dictatura“ sub care nu crâcnește nimeni …

Doamne, ce bine când e bine și ce frumos e când se dă de veste că frații n-au uitat că sunt … frați.

Probabil că de-acum ați aflat care este componența noii echipe de conducere și coordonare. Sunt tot ,,de-ai noștri“, la fel de buni ca și cei pe care i-au înlocuit și ca cei care i-au votat în unanimitate.

Sorin Sabou este președinte RBA
Vicepreședinți sunt Ovidiu Rauca (vest) și Florin Vancea (est), Florin Dragomir (Canada)
Secretarul RBA este Claudiu Vîlcu.
Casierii au rămas aceiași: Cornel Ciba și Ionică Cotârlă.
Viorel Clintoc este arhivarul RBA

Câteva poze din dimineața de sâmbătă. Una din minunile Convenției este că studenți de la aceeași școală de teologie din România, chiar din același an, se regăsesc în America în poziția de păstori la bisericile de aici. V-am dat și o poză de la o astfel de ,,reuniune“.

Alta este că frați care în tinerețe au lucrat și luptat în România pentru credință se revăd. Este cazul celor din Popa Rusu, Mihai Bravu, Basarab și Ferentari dintr-una din poze. Vă prezint și pe cel de al patrulea ,,nou păstor în Asociație“, fratele Emanuel Grozea, păstor la una din cele două biserici baptiste din New York.

Seara ne-am dus la Teatru.

Afirmația în sine este șocantă. Fac parte din generația cărora părinții ne-au spus că pocăiții n-au ce căuta niciodată la teatru, la film și pe stadion. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci și acum mergem cu Convenția la Teatru (deși, în Biblie, frații i-au spus apostolului Pavel să nu se ducă la teatru!), mergem la filme creștine și facem evanghelizări pe stadioane.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la teatru a fost să-i dăruiesc lui Jonathan, copilul familiei Turcu din Seatle, un cățeluș de pluș. Jonathan este băiatul nostru, al păstorilor de pe coasta de vest.

Fără îndoială, acustica și confortul sălii au ajutat foarte mult ca această Convenție să fie una de excepție. Seara aceasta a cântat corul bărbătesc ,,Laudă Mielului“, care au lansat cu acest prilej primul volum cu partiturile cântate de ei (lucrare făcută în parteneriat cu Universitatea Emanuel din Oradea), corul mixt acompaniat de orchestra simfonică, un grup instrumental (care ne-a încântat cu o porțiune dintr-o misă catolică), solistul Toma Groza și un grup de închinare care ne-a condus la cântările comune.

Au predicat: Florin Dragomir (Kitchener, Canada) și Florin Vancea (Florida). S-ar prea putea ca predica lui Florin să rămână ,,predica evenimentului“. În fiecare Convenția una din predici se ridică deasupra tuturor celorlalte în impresie și influență. L-am rugat să nu mă lase s-o transcriu după video, ci să mi-o trimită scrisă, ca să vi-o pot da și vouă. Programul a fost condus de Cornel Turcu (Seattle) și Doru Aninoiu (Sacramento).

Văzându-mă că răsfoiesc noua cartea de predici ale fratelui Liviu Olah, Valentin Țenț, noul păstor de la Akron, mi-a făcut o mare surpriză. A scos din Biblia lui două poze pe care le are moștenire de la bunicul lui, Drâmbe Petru din Tinca. Amăndouă sunt din perioada bună a marilor evanghelizări care au produs trezirea spirituală din generația anilor 1978. Vi le ofer pentru arhivele voastre sentimentale.

Categories: Amintiri, Articole de interes general