Vă propun un articol apărut în Contributors.com sub semnatura lui Virgil Iordache. Este mai mult varianta lui “îmi iau pacea mea”, decât biblicul “Vă dau pacea Mea”, dar e scris bine.

+++++++

În acest text discut câteva chestiuni practice cu privire la modul de a obține liniștea interioară în cele două tradiții menționate în titlu. Contează ce fel de liniște cauți.
Pacea interioară în spiritualitatea indiană se obține prin coborârea în sine, care este interpretat ca universal (e un sine comun, nu coboară fiecare om în sinele său personal [1]). Ei cred că nu poate exista principial o pace a minții, așa cum o caută creștinii, mintea fiind prin natura ei mișcătoare în această concepție. Coborârea este concretă, se face efectiv, folosind niște tehnici de concentrare care fac apel și la corp.
Se poate coborî în sine, sau cel puțin ajungi să crezi asta, o stare aparent complet nedeterminată, numai că nu există nici un argument rațional că această stare este universală. Ea nu este un concept, ci o stare de a fi, chiar sensul viu al lui a fi rupt de determinările lui. Cumva simultan sensul și referentul termenului “ființă în sine” aplatizate nediscursiv.

Odată coborând în ea strict vorbind nu mai ai cum să controlezi ieșirea de acolo, dată … (mai mult)

http://www.contributors.ro/media-tech/facebook-%E2%80%9Dmarea-trancaneala-digitala%E2%80%9D/

Categories: Uncategorized