Seara de închinare la Betania. Din cauza unei nunți care a avut loc sâmbătă, îl avem printre noi pe Valentin Popovici. Nu știu cum simt alții, dar eu am pentru Valentin o stimă deosebită. Mai dintotdeauna, dar mai ales din ultimii ani, Valentin îmi este un model greu de urmat în demnitate creștină, în smerenie, în renunțare și în slujire. Dincolo de predicile lui bune, din omul acesta și din întreaga lui familie se răspândește în jur mireasma prezenței christice. M-am bucurat foarte mult să-i pot fi prin preajmă în aceste zile.

La începutul serviciului de seară, la momentul de rugăciune, Claudiu Chiorean, responsabil cu închinarea, a citit un text despre inaugurarea Templului de la Ierusalim. ,,Sfințirea preoților și leviților“, a spus el, ,,a coborât peste tot poporul slava prezenței lui Dumnezeu“.

Claudiu a zăbovit puțin asupra momentului apoteotic în care slava lui Dumnezeu a umplut Templul cu norul prezenței Sale (2 Cron.5:13-14).

Spre surpriza mea, Claudiu a făcut o paralelă între fenomenul de atunci de la Templu și ceea ce se întâmplă azi pe la așa-zisele ,,concerte creștine“. Au importat din lume, a spus Claudiu, o … mașină de fum sau de nori. ,,Pentru cei ce n-ați fost pe acolo, mașina de fum este un dispozitiv care produce un fel de ceață la comandă, un fel de nori pe care soliștii parcă plutesc. Slava lumii imită slava lui Dumnezeu …“

Mărturisesc înaintea voastră că nu mă gândisem niciodată la această impostură  a epigonilor exaltărilor și nici nu cred că imitația aceasta, în care oamenii se fac că plutesc printre nori, păcălește pe cineva. Noi vrem lucrul veritabil, vrem ca slava lui Dumnezeu să se coaboare asupra celor veniți la închinare, asupra Templului trupului lui Christos, care este Biserica.

,,Venim smeriți să ne sfințim înaintea Ta. Coboară și azi printre noi, Doamne, și lasă-ne umbriți de norul prezenței Tale. Fii iar un foc mistuitor în mijlocul poporului Tău și vestește-ți neprihănirea prin fumul care ține la distanță toate nearderile noastre de tot!“

Târziu, după ce majoritatea a plecat acasă, am fotografiat grupul celor întârziați să-și depene amintirile de arădani (printre ei și părinții soției mele, Maria și Traian Ban). M-am fotografiat și eu cu familia lui Valentin, împreună cu Onorina și ea nepoata uneia din cele mai roditoare familii din Micalaca, familia Drăucean.

Categories: Amintiri