(Între critică și autocritică în breasla ziariștilor – articol preluat)
Fara caricaturi cu Islamul ca seamana cu celelalte religii si fara caricaturi cu celelalte religii (ca-s ca Islamul). Si in general fara caricaturi fiindca oamenii sunt oameni si seamana intre ei.

Dragos Paul Aligica: „Fara caricaturi cu Mahomed”, din ciclul chestii majore trecute cu vederea pe motiv de nepotrivire de caracter
Ar fi fost pacat ca povestea cu Cearli, un imens, iresponabil, gratuit si penibil kitsch mondial, avand ca regizor si personaje principale remarcabila inteligenta a elitelor politice si mediatice occidentale si ca figuranti popor, osteni, curteni cu acces la internet, sa se fi terminat altfel decat dupa cum urmeaza:
„Fără caricaturi cu profetul Mahomed – este decizia jurnaliştilor de la Charlie Hebdo, celebra revistă franceză de satiră care a fost vizată, la începutul anului, de un atac terorist. Anunţul a fost făcut de redactorul şef al publicaţiei. El a motivat decizia prin faptul că greşelile pentru care poate fi blamat islamul pot fi regăsite şi în alte religii. (Explica Digi 24)”
Uite asa. Exact cum ati citit. Te freci la ochi si nu-ti vine sa crezi: Mai, astia sunt tot aia care….?! Da. Ei sunt tot aia si problema e tot aia pentru care ne rupeam toti in figuri atunci.
Sigur, veti spune, puteau s-o lase asa cum a cazut, si pur si simplu tacit si fara tam-tam sa nu mai faca acele caricaturi. Dar nu. Nu numai ca au anuntat-o public dar au mai si ambalat-o politic corect astfel incat sa nu mai fie nici cea mai mica indoiala ca aici avem de a face cu o farsa, o comedie, o bataie de joc, o imbecilitate de magnitudini istrorice: El a motivat decizia prin faptul că greşelile pentru care poate fi blamat islamul pot fi regăsite şi în alte religii. Da. Exact cum stabilisem noi cu libertatea de expresie atunci cand ne dadeam viata pentru ea, libertatea in cauza, aici, pe facebook.
Spuneti dv daca nu este asta apoteoza si the grand finale, ca la carte. Uneori iti vine sa-i pupi pe crestet. Nici cea mai tare imaginatie, nici cele mai mari talente literare nu ar putea imagina o poveste ca asta. Cum a inceput si cum a continuat si cu libertatea de expresie si cu liderii occidentali aliniati in stoluri pe starzile Parisului, promitand summituri care sa faca si sa dreaga….si sa mai mentionam facebookul si ce s-a intamplat pe aici? Nu. Ar fi ceva prea delicat.
O lasam si noi asa: Din ciclul chestii majore trecute cu vederea. Au luat si oamenii aia, acolo, o decizie interna la sedinta de redactie.
Dragos Paul Aligica
Categories: Articole de interes general
Leave a comment