(de la sora Brașov)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi” (Iov 30:20)

Ai impresia că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale? Patriarhul Iov a simţit la fel:

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul” (v. 20 & 26).

Cu toţii trecem prin momente în care avem impresia că Dumnezeu s-a mutat şi nu ne-a lăsat nici o adresă de corespondenţă. Ce are de gând? De ce nu răspunde? Iată câteva lecţii pe care le înveţi numai când Dumnezeu tace:

1) Tăcerea nu înseamnă absentă. Un vechi proverb spune: „Vorbirea e de argint, tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu ne spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Trebuie să ai sentimentul siguranţei depline pentru a sta în linişte cu cineva. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte şi zideşte un nivel de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă doreşti să te simţi confortabil în relaţia ta cu Dumnezeu, învaţă să stai în meditaţie şi în tăcere în prezenţa Lui.

2) Tăcerea îţi testează credinţa. De câtă credinţă ai nevoie când cineva îţi călăuzeşte fiecare pas? E ca şi cum un părinte ar alerga alături de copilul lui care învaţă să se dea cu bicicleta. Acum copilului îi lipseşte încrederea, dar va părea ciudat dacă la douăzeci şi cinci de ani părintele mai aleargă lângă el! La un moment dat, Dumnezeu îşi ia mâinile de pe ghidon ca să vadă cât de mult ai progresat. Şi o vreme, calea ta pare şovăielnică. Acesta e momentul în care demonstrezi unde ai ajuns şi în Cine îţi pui încrederea.

„Pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov 35:14)

Ai încercat vreodată să te uiţi cum încolţeşte o sămânţă? Nu poţi, nu-i aşa? Sămânţa stă în pământ până când vine vremea potrivită să iasă la iveală.

Putem învăţa o lecţie de aici. Dumnezeu a semănat anumite lucruri în tine şi trebuie să aştepţi să facă rădăcină şi să crească. Şi problemele nerezolvate din trecutul tău pot submina acest proces. Deseori e nevoie de rugăciune şi consiliere pentru a scoate aceste probleme la suprafaţă şi a te putea confrunta cu ele în mod eficient.

Cu Dumnezeu, întârzierea nu înseamnă refuz. Când a vorbit cu Iov, prietenul lui Elihu a spus:

„Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (v. 13-14)

Ce sfat deosebit! Charles Trumbull a spus: „Dumnezeu ştie când să oprească sau când să ne facă parte de semne vizibile de încurajare. E bine când ne trimite câte o confirmare, dar creştem mai rapid când ne încredem în El fără această confirmare. Cei ce fac aşa, primesc întotdeauna cea mai mare dovadă vizibilă a dragostei Lui”.

Dumnezeu răspunde la toate rugăciunile; doar că în dreptul unora dintre ele, El scrie: „Nu a venit încă momentul”. Iov întreabă: „Cât va dura această încercare? De ce nu răspunde Dumnezeu?” Deoarece trebuie să dureze cât e necesar – şi de obicei ne simţim incomod în tot acest timp. Dar există o veste bună. Rugăciunea va deveni nu doar o modalitate de a primi răspunsuri ci mai mult o cale de a intra în legătură cu Dumnezeu. Când îl laşi pe El să lucreze:

1) Începi să-ţi dai seama că El este cu tine;

2) Dezvolţi un nivel mai profund de intimitate cu El;

3) Descoperi că te poţi încrede în El.

Categories: Uncategorized