Mulțumesc tuturor celor care mi-au urat de bine. Nu sunt obișnuit. Vedeți, în copilărie, mai din cauza sărăciei, mai din cauza smereniei în care și-a ales să trăiască, tatăl meu nu ne-a serbat niciodată zilele de naștere. (Probabil de aceea nu țin nici acum minte zilele voastre de naștere …)

Când căutam să-i aduc aminte că se apropie data cu pricina și-i aminteam că vine ,,ziua mea“, el îmi răspundea: ,,Cum să fie ,,ziua ta“ ? Ce tu ai făcut-o? Toate zilele îi aparțin lui Dumnezeu! El le-a făcut pe toate.“

De făcut cadouri totuși ne făcea, dar se întâmpla foarte rar să fie ,,de ziua noastră“ … le făcea și el … când putea.

Categories: Amintiri