,,Scandalul“ produs de propovăduirea lui Pavel în lumea evreiască este descris în epistola către Romani. Contestațiile venite din partea evreilor (încreștinați sau nu) l-au forțat pe marele apostol să răspundă unor întrebări (mai mult sau mai puțin retorice). Le găsiți în fruntea capitolelor 3, 4, 6, 7. Redus la esențe, conflictul este tratat în cele două versete din debutul capitolului 6.

,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă*, avem¹ pace** cu Dumnezeu, prin† Domnul nostru Isus Hristos. (* Isa 32:17; Ioan 16:33; Rom 3:28; Rom 3:30; ** Efes 2:14; Col 1:20; † Ioan 10:9; Ioan 14:6; Efes 2:18; Efes 3:12; Evr 10:19). Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în* care suntem şi ne bucurăm** în nădejdea slavei lui Dumnezeu (* 1 Cor 15:1; ** Evr 3:6)“ (Rom. 5:1-2).

Succesiunea este clară: credință – har – bucurie (nu angoasă și nici teroare) în anticipara slavei viitoare. De ce nu puteau primi evreii acest mesaj simplu al lui Pavel ?

Este conflictul dintre Vechiul Testament și Noul Testament, dintre cerințele Legi și ofertele harului, dintre ce trebuie să faci și ce trebuie să crezi că a făcut Christos, dintre cum poți câștiga favorul lui Dumnezeu și cum a câștigat acest favor pentru tine Isus Christos.

Surprinzător, acest conflict re-apare azi sub forma înfruntării articifiale dintre arminieni și calviniști, dintre cei ce susțin că trebuie să muncim pentru a trece pragul sosirii din marea cursă a vieții și cei ce declară deja biruitori pe toți cei care au fost invitați în carul de biruință al lui Christos.

Surprinzător și trist, ,,iudaizatorii“ sunt și astăzi printre noi, iar orgolioșii care vor să-și facă mântuirea singuri, prin meritul faptelor sunt la fel de gălăgioși ca oricând.

Îi încurcă însă tare mult expresiile ,,nașterea din nou“, ,,botezul în trupul Domnului Isus“ și, mai ales, acest teribil de vinovat cuvânt ,,HAR“, pe cât de mic, pe atâta de infinit în ofertele lui nemăsurabile.

Categories: Uncategorized