La radio Bucuresti prin anii 70 se canta cantarea „Invata”. Cantarea era prezentata ca si o cantare din folclorul nprvegian si se canta cu un acomapiament „folk” .
L-am intrebat pe fr. Moldoveanu, in anii aceia, in vizita la fratia sa cu un grup de „Segani”, daca cantarea devenita slagar la radio este intradevar o cantare din folcorul norvegian.
Fratia sa ne-a aratat caietul original in care erau versurile si melodia scrise de dumnealui.
Ce s-a intamplat?

Cineva din Romania, cred ca era cantaretul care a cantat-o in premiera la radio ,( nu sunt sigur), i-a cerut permisiunea fratelui Moldoveanu, sa o trimita la Telegraful Roman revista bisericii ortodoxe romane din Norvegia.

Dupa ce a aparut poezia si melodia in revista ortodoxa, cantaretul a preluat de acolo cantarea; cred ca a fost o metoda de a pacali cenzura comunista, sa o poata canta si sa se justifice in cazul in care ar avea probleme cu cenzura. Cred ca fr Moldovan a fost de acord ca sa nu fie mentionat numele autorului ( si nu ma mir cunoscandu-i umilinta pe de o parte si pe alta parte am seriose indoieli ca revista ortodoxa, in vremea aceia, ar fi acceptat ceva semnat de Nicolaie Moldoveanu) asa a juns cantarea „Invata” sa faca parte din „folclorul norvegian”.

Adevarul este ca N. Moldoveanu a scris melodia iar versurile au fost scrise partial, de Traian Dorz, de Costache Ioanid si de Nicolae Moldoveanu. Acestia trei sunt principalii autori ai textelor si melodiilor cantate si asatzi in bisericile romanesti neoprotestante dar mai ales in bisericile Oastei Domnnului.

” Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, căci toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la greier, când singur esti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător,
Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
Să înveţi din tot ce piere, tu să traieşti în vecï! “