Impăratul bizantin Heraclius (în arabă: Hiraql, حيرقل) se afla în pelerinaj la Ierusalim, în anul Domnului 628, când i-a fost înmânat un ciudat răvaș de la căpetenia unui obscur trib din deșertul Arabiei.

Heraclius făcuse pe jos pelerinajul de la Edessa la Ierusalim și se afla atunci într-o dispoziție excelentă. Scrisoarea i-a fost trimisă de guvernatorul din Bostra, care la rândul lui o primise de la un șef arab din ținuturile de unde spun Scripturile că a sosit odinioară Regina din Saba, aducându-i lui Solomon nestemate, păuni și o pupăză care astăzi zburătăcește prin Rai.

Scrisoarea era în graiul arab, iar nu în greacă sau latină, sau măcar în aramaică, arătând fie sălbăticia, fie proasta creștere a expeditorului.

Era semnată “Mahomed, apostolul lui Dumnezeu” (rasulu-‘Llah). In vorbe puține, cu accente profetice care-i aminteau împăratului de blestemele lui Iezechil, necioplitul șef arab îi cerea lui Heraclius să sfarme idolii, să lepede credința păgânească în Isus…