,,Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri“ – Marcu 13:30

Stând coama Muntelui Măslinilor, Învățătorul și ucenicii aveau o panoramă superbă a Templului, dincolo de valea Chedronului. Trecuseră cam 50 de ani de când tot lucrau la extinderea lui și, deși neterminat, ansamblul d eclădiri era cua devărat impresionant.

,,Învățătorule, uită-Te ce pietre și ce ziduri!“ (v.1) i-au zis ucenicii. Spre mirarea lor, în loc de admirație, cuvintele Învățătorului au fost pline de altceva, de o groaznică avertizare și de un nemilos anunț profetic:

„Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată” (v.2)

Cuvintele acestea au marcat începutul unei revelații numită și ,,Apocalispa cea mică“, spre a o deosebi de ,,Apocalipsa“ scrisă de apostolul Ioan. Interesant și edificator, această apocalipsă mică nu apare în Evanghelia lui Ioan, dar apare în toate celelalte evanghelii, Matei 24, Marcu 12 și Luca 21. Este dovada că preocuparea cu profețiile despre vremea sfârșitului L-a marcat pe Domnul Isus nu numai după înviere, ci și atunci când era încă pe pământ.

În Apocalispa cea mică, Domnul Isus privește și înspre viitor imediat (căderea ierusalimului și distrugerea Templului în anul 70 d.Ch.) și înspre viitorul de la sfârșit (Parusia, arătarea Domnului și finalul istoriei). Cele două perioade sunt cumva întrepătrunse în învățătura Domnului Isus, așa că nu ne este întotdeauna clar la care dintre cele două s-a referit El.

Semnele profetice imediate au cuprins apariția profeților mincinoși (v.5-6, 22-23), războaie și vești de războaie, foamete și cutremure de pământ (v.7).  Alte semne profetice cu o posibilă dublă împlinire s-au referit la persecuție, martiraj, răspândirea globală a evangheliei, ruperea legăturilor tradiționale ale familiei și mari tulburări astronomice în care soarele, luna și stelele de pe cer își vor pierde strălucirea, iar o ploaie de meteoriți va lovi pământul  (v.9-13, 24-25). S-ar prea putea ca seria de evenimente legate de viitorul îndepărtat să fi fost prefațată de expresia ,,în zilele acelea“ (v.19).

Apocalipsa cea mică este un discurs care culminează cu anunțarea revenirii lui Isus pe pămmânt. Este interesant și important că Domnul Isus, în Săptămâna Mare, înainte de crucificare și înviere deci, era conștient că adevărata Sa ,,descoperire“ (apocalipsă) va avea loc nu la finalul săptămânii, ci la finalul istoriei lumii:

,,Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă“ (Marcu 13:26).

Pentru că au fost anunțate de Domnul isus, avem certitudinea că toate ,,aceste lucruri“ (29) se vor întâmpla. Nu avem însă nici un fel de certitudine asupra zilei și orei în care va veni Fiul omului:

,,Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi“ (Marcu 13:29).

Scopul principal al discursului profetic ținut atunci de Învățătorul lor (și al nostru) n-a fost informarea precisă, ușor de pus într-un tabel sau calendar, ci avertizarea clară (repetată în textul lui Marcu de șapte ori!) că trebuie să ne pregătim și să fim gata oricând pentru venirea Lui:

,,Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” (Marcu 13:37).

(prelucrare după John Stott – ,,Trough The Bible“, p. 228)

Categories: Uncategorized