S-a încheiat o perioadă grea din viața noastră! O perioadă tensionată, plină de emoții, cu o sarcină grea, venită ca o imensă supriză, după trei morți în familia noastră lărgită. Dumnezeu parcă ne-a dăruit viața aceasta într-un straniu mod compensatoriu pentru durerea din ultimul an, cu începătură în 7 aprilie 2013 și climax între 9 noiembrie și 31 decembrie. Moartea lui Florea Cruceru a fost doar postludiul unei simfonii a durerii.

Așteptarea a fost cumplită. Așteptam viața cu frica morții. Mă gîndeam că Dumnezeu va lăsa iar securea liberă printre noi cînd am văzut că lucrurile se pot complica. Priveam din holul în care eram blocat de uși cu zăvoare electrice spre turla aceea din depărtare. Parcă toate nădejdile mi s-au aruncat spre acel vîrf străpungător de cer. M-am rugat lipindu-mi gîndul de turlă precum se lipește fulgerul de copac, scurgîndu-se spre pămînt. Rugăciunea mea era un fel de fulger…