Există versete din Scripturi peste care sar. Le citesc în gînd, în inimă, dar nu cu voce tare şi cu toată gura…

Există cîntări la care cînt mormăit. Mă uit la coreligionarii mei şi le cîntă cu gura plină…

“Ia-mi tu tot… ” sau lucruri de genul asta. Ştiu ce spun şi nu spun. Asta-i!

Iată un exemplu:

Ps. 26:2:

2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!