Fata mea – 21 ani – insista sa-si puna cercei – si ma ” ameninta ” ca daca nu vreau sa accept asta – isi va pune dupa ce se marita
Nu am gasit ceva concludent in acest sens in Biblie – daca daca aveti ceva ce ati scris deja pe acest subiect – sau puteti sa ma consiliati in sensul acesta – m-ar ajuta mult: mie nu imi place sa-si puna cercei, nici acum, nici in viitor
Am nevoie de o motivatie pe care sa o poata accepta
Nu stiu care este parerea dvs referitor la acest subiect – dar am vazut biserici in Romania – unde apar deja multe tinere cu cercei – ( biserici de top )
Cu stima, X
*****
Ce ziceți? Mă ajutați să dau un răspuns?
Categories: Uncategorized
Drepturi sau Dorințe? – Stiri Crestine.ro 
Why Smaller Churches Are Making a Comeback – ThomRainer.com 
Barzilaiendan 
Fr.Daniel , aveti un stil foarte elegant… : aruncati “momeala” in apa si pestii sar pe ea…
Subiectul pus in dezbatere este foarte “sensibil” in special pentru doamnele crestine emancipate…
Comentariul lui Cristian Boariu este punct ochit , punct lovit. Doamnele si domnisoarele , sa ia aminte ; mamele si tatii , de asemeni…
Nu are nicio legatura argumentul cu scoala. Ignorati cu buna stiinta poruncile Scripturii, care EXISTA, cu privire la podoabe. Si inca sunt foarte clare. Ipocizia nu e de partea celor care isi trimit copiii la scolile publice, ci de partea celor care iau din Scriptura doar ce le convine.
Oare cei care sint impotriva purtarii podoabelor isi pun problema daca trimiterea copiilor la scolile publice este impotriva poruncilor lui Dumnezeu, mai ales ca multi o fac pe bani furati? Ei se impiedica in podoabe, fara sa avem o porunca in privinta asta, dar isi scuza actiunile impotriva la ce avem porunci clare. Ipocriti?
Am observat ca in special subiectul impodobirii provoaca reactii agresive din partea surorilor. Gen replici: “unde scrie in Biblie?”. Nu e necesara decat o credinta simpla, si o inima gata sa asculte, pentru a observe versete ca “podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului şi a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumeşti”. Cu siguranta ca impletirea parului se refera la coafuri extravagante si nu la impletirea de tip spic (de ex.). Si da, replicile “dar, ce, barbatii au voie sa poarte costume scumpe sau sa cumpere masini luxoase?” isi au rostul lor. Cand intelegem ce inseamna sa fi ucenic al lui Isus, ce inseamna sa Il urmezi intr-o lume in care El a fost sarac si strain, atunci totul se clarifica. Atunci cantarea “doar o coliba aici jos imi ajunge” nu ne mai face niste farisei ipocriti, ci e exprimarea reala a ceea ce traim. Domnul sa ne ajute!
Intrebarea este cat se poate de reala. Ceea ce ati scris m-a ajutat sa-i raspund celui care mi-a pus-o. Nu cred ca este drept sa ma bănuiți de cinism … decât dacă nu mă cunoașteți …
Frate Daniel, am senzatia ca va bateti joc de cititori, sau pur si simplu va place sa provocati discutii care nu duc nicaieri.
Oare purtarea de cercei se asociaza si cu ,,impletiturile de par“ ? Ar trebui tratata in paralel ? Cam ce credeti ca ar fi ,,impletitura parului“ ?
Pentru cristianboariu. Iubirea aproapelui a fost intoate generatiile o problema, nu degeaba Domnul Isus da aceasta porunca. Nu este o problema numai a trupului Lui Hristos din zilele noastre. Daca imi iubesc aproapele imi scot intai eu barna din ochiul mea si apoi ii pot scoate si lui paiul din ochiul lui. Fiecarea sa ne cercetam daca mai traim in fire – Galateni 5:19-21,sa vedem daca avem vreo barna si apoi sa etichetam si sa tragem concluzii.
Nimeni nu ajunge in rai, ca a spus o rugaciune dupa cineva sau ca au fost puse mainile peste ei, ca purta podoabe sau ca nu purta. Intrarea in cer este o credinta sincera in Fiul Lui Dumnezeu, ca El ne poate ierta pacatele, El ne poate face o faptura noua.
Daca credeti ca prea putini sfinti mai sunt si sunt aproape pe cale de disparitie, atintitiva privirea la cel ce e de trei ori Sfant adica la Hristos.
Fiti binecuvantat.
Un mic raspuns aici: http://comori.org/articol.php?item=1078
Cred ca este insa nevoie de o stare spirituala potrivita, pentru a primi indemnuri spirituale, altfel acestea vor parea aberatii, pentru persoana in cauza.
– A purta sau nu cercei –
Astept cu nerabdare parerea fratelui Daniel. De ce?
In primul rand pentru ca este evreu, astfel ca ar fi in masura sa ne descrie obiceiul purtarii bijuteriilor in perioada Vechiului Testament ( informatii care ar incuraja pe multe surori nu doar sa-si “agate” bijuterii in urechi, chiar si in nas sau alte locuri:)
In al doilea rand pentru ca este american si slujeste o comunitate de credinciosi in care purtatul bijuteriilor nu este privit ca in comunitatea noastra de 25 de credinciosi baptisti, dintr-o zona rurala din sud-estul Romaniei.
Inchei cu o intrebare.
Care este motivatia (sincera) pentru care o persoana (atat femeie cat si barbat) credincioasa ar hotara sa poarte cercei?
PRINCIPIUL 6. Purtarea inelelor nu este compatibila cu principiul biblic al modestiei: in decursul istoriei, de la un inel s-a ajuns la tot felul de bijuterii. Principiu se regaseste in dezaprobarea purtarii de bijuterii ornamentale (1 Tim 2,9; 1 Petru 3,3-4; Gen 35,2-4; Ex. 33,3-5). Singurul inel mentionat in Biblie de cateva ori este inelul cu sigiliu (Ier 22,24; Gen 41,42; Estera 3,10.12; Luca 15,22), care era folosit pentru sigilarea documentelor si contractelor. Purtarea inelului cu sigiliu nu este condamnata in Biblie, probabil pentru ca era privit ca un instrument al autoritatii si nu ca un ornament.
Apoi, ceea ce s-a intamplat in Biserica crestina de la inceputuri, s-a repetat mai tarziu in denominatiunile moderne. Cele doua exemple analizate, si anume Biserica Metodista si Mennonita, urmeaza acelasi tipar. In prima etapa nici bijuterii si nici macar inelul de logodna nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie doar pentru inelul de logodna. In ultima etapa concesia pentru verigheta a devenit un pretext pentru purtarea oricarui fel de bijuterii, inclusiv inele ornamentale.
Istoria a fost asemanatoare si in cadrul Bisericii AZS. In prima etapa, corespunzatoare primelor zile ale miscarii, nici un fel de bijuterie sau verigheta nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie pentru purtarea verighetei doar in acele tari unde obiceiul era imperativ. In ultima etapa concesia pentru purtarea unei verighete simple s-a extins din 1986 la membrii adventisti din America de Nord. Rezultatul acestei evolutii este o crestere a purtarii diferitelor bijuterii, inclusiv inele ornamentale.
Lectia istoriei este evidenta. Inelele par sa aiba o atractie fatala. Oamenii pot deveni atat de indragostiti de inel incat ajung ispititi sa poarte tot felul de bijuterii. In mod cinstit, este acceptabil sa purtam o verigheta, acolo unde este social imperativ. Dar mai mult, este recomandabil sa purtam “veriga de aur care leaga sufletul nostru de Hristos, un caracter curat si sfant, adevarata iubire si bunatate si evlavia care sunt fructul unui crestinism adevarat, si influenta noastra va fi sigura oriunde ne-am afla”.
In ce priveste cerceii, imi plac principiile enuntate de Samuele Bacchiocchi in cartea sa “Imbracaminte si podoabe”, cap. 7 (doar le enumar, cine doreste sa aprofundeze o poate cauta pe google).
1. PRINCIPIUL 1. Hainele si infatisarea exterioara sunt un important indicator al caracterului. Hainele si infatisarea exterioara sunt cele mai puternice moduri de comunicare, nu doar a starii noastre socio-economice, dar de asemenea si al valorilor morale pe care le pretuim.
2. PRINCIPIUL 2. Impodobirea cu bijuterii, cosmetice, haine scumpe, descopera mandria din interior si vanitatea, care sunt distructive pentru noi insine si pentru altii. Am descoperit acest adevar implicit mentionat, prin cateva exemple negative, si explicit prin indemnurile apostolilor Pavel si Petru. Isaia mustra pe femeile evreilor pentru mandria lor exprimata prin impodobirea corpurilor lor din cap pana la picioare, cu bijuterii si haine scumpe. Ei au ispitit pe conducatorii natiunii, care de fapt au condus intreaga natiune la nesupunere si la pedeapsa divina. (Isaia 3,16-26).
Izabela este renumita pentru efortul ei de a seduce pe israeliti la idolatrie. Coruptia launtrica a inimii ei este descoperita prin ultimul episod al vietii ei, in care s-a facut atragatoare pictandu-si ochii si impodobindu-se pentru momentul sosirii lui Iehu, noul Rege. (2 Regi 9,30). Dar regele nu s-a lasat ademenit, si ea a murit intr-un mod rusinos. Izabela a ramas un simbol al seductiei in istoria Biblica (Apoc. 2,20).
Ezechiel descrie apostazia lui Israel si Iuda prin alegoria celor doua femei, Ohola si Oholiba, care, ca si Izabela, si-au pictat ochii si s-au acoperit cu bijuterii pentru a atrage pe barbati sa comita adulter (Ezec 23). In aceasta alegorie gasim din nou cosmeticele si ornamentele asociate cu seductia., adulterul, apostazia si pedeapsa divina.
PRINCIPIUL 3. Pentru a experimenta innoirea spirituala si impacarea cu Dumnezeu, e necesar sa lepadam toate obiectele idolatre, inclusiv bijuterii sau alte ornamente. Am vazut acest adevar in special in experienta familiei lui Iacov la Sihem, si a israelitilor la muntele Horeb. In ambele situatii au fost lepadate podoabele pentru a se produce impacarea cu Dumnezeu.
PRINCIPIUL 4. Crestinii trebuie sa se imbrace modest si decent, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni. Acest principiu este regasit in cuvintele grecesti “kosmios” si “aidos” care inseamna “ordonat” si respectiv “decent”. Apostolul Pavel le foloseste ca sa descrie podoabele potrivite pentru o femeie crestina (1 Tim. 2,9). Aceasta inseamna ca un crestin trebuie sa se imbrace ordonat, cuviincios, decent, fara a cauza rusine sau stanjenire lui Dumnezeu, altora sau tie insuti.
PRINCIPIUL 5. Crestinii trebuie sa se imbrace sobru (dex: cumpatat, simplu) , evitand orice dorinta de a se expune pe sine prin haine stralucitoare, cosmetice sau bijuterii. Acest principiu este regasit in termenul “sophrosyne” folosit de Pavel pentru a descrie podoabele potrivite pentru un crestin (1 Tim 2,9). Am vazut ca termenul descrie o atitudine mentala de autocontrol, o atitudine care determina toate celelalte virtuti. Pavel recunoaste ca autocontrolul este indispensabil pentru un crestin ca sa se poata imbraca modest si decent. Motivul este ca infatisarea exterioara modesta si decenta deriva din exercitarea autocontrolului.
Pavel descrie o femeie crestina convertita ca fiind cea care se imbraca sobru, prin restrangerea dorintei ei de a se expune pe sine prin purtarea de pieptanaturi elaborate, margaritare, sau haine scumpe (1 Tim 2,9). Exteriorul ei nu trebuie sa zica: “Uite-ma, admira-ma!”, ci “”Uite cum Hristos m-a schimbat din interior, spre exterior!”. O femeie care a fost eliberata de la preocuparea de a fi obiect al admiratiei, nu se va teme sa poarte aceeasi imbracaminte prea des, daca este bine croita, ordonata si se potriveste.
Pentru s&c: Teologia asta cu iubirea aproapelui face ravagii la ora actuala, pentru ca e interpretata gresit. Crestinismul modern spune: iubeste-ti aproapele dar lasa-l asa cum e, promite-i raiul fara ca el sa se sfinteasca. Stiti cat de mult ne iubeste Isus? Asa de mult, incat nu vrea sa ne lase asa cum suntem. Domnul sa ne dea lumina dar haideti sa nu modificam Evanghelia. Isus l-a iubit pe tanarul bogat dar totusi nu a schimbat Evanghelia pentru el!(Marcu 10:21) Pocainta inseamna renuntare. Noi stim ca pe Isus l-a costat totul dar pe noi nu am vrea sa ne coste mai nimic. O mana ridicata sus probabil, o rugaciune spusa dupa cineva, si visam la Rai. Dragii mei, sa ne iubim unii pe altii, dar in asa fel incat sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu (un lucru pe cale de disparitie azi din adunari).
Ma bucur daca acese randuri sunt spre zidirea cuiva !!!
In tineretea mea (eram nemultumita de cum arat)si am imbunatatit si eu aspectul meu exterior si tare ma mai ocupam de el(imi vopseam parul,ma machiam,imi coloram unghiile …) interiorul era ok.(asa ziceam)numai ca nu era.Dupa vreo 15 ani ,Dumnezeu mi-a zguduit,mi-a zdrobit inima,,intreaga viata,abia atunci am inteles ca ma departasem de ceea ce stiam,de ceea ce am crezut,de Dumnezeu care ma salvat,,da ,ma departasem,eram in marginea prapastiei,iesisem de sub autoritatea Cuvantului Lui 😦
Acum prin mila si indurarea Lui inteleg altfel Cuvantul,imi place,iubesc sa ma smeresc inaintea Lui,nu ma mai preocupa exteriorul ,pentru ca stiu ca Dumnezeu ma creiat ,,o faptura atat de minunata”.Doresc doar sa-L reprezint pe El (ceea ce inainte,nu faceam,chiar daca mergeam la adunare),eram goala pe dinauntru ,dar ma impodobeam pe dinafara.Acum ma ocup de interior,sa-L cunosc tot mai mult pe El,restul sunt doar gunoaie,luciri de o clipa…
Ceea ce imi doresc din toata inima este sa-l reprezint pe El cu cinste si in tinuta si in vorbire,si in umblarea mea ,sa fiu o mireasma spre viata !Asta este ce ramane !Va pretuiesc!
toti cei care vor sa poarte cercei machiaj si altele,este din cauza mandriei! iar Dumnezeu sta impotriva celor mandri,si celor smeriti le da har,si le arata calea spre mantuire. mandria este inaintea caderii asta spune cuvantul,iar cei mandri se pot face vinovati de pacate mari pentruca dupa mandrie vine curvia si multe altele!chiar daca nu este scris exact depre cercei, oricum tot din cuvant se intelege ca Domnului nu ii place sa fim impodobite si mandre, insasi cugetul nostru ne invata ce este bine si ce nu daca avem calauzirea Duhului Sfant bineanteles,daca nu,sa staruim in rugaciune pentru calauzire sfanta!
“Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”
Acum inchipuie-ti ca vreun evreu se hotareste (in VT) sa faca niste gauri in templu ca asa i se pare lui mai frumos. Sau sa faca niste graffiti pe vreun perete (tatuaj).
Eu cred ca Domnul ne-a creat trupul asa cum l-a creat. Am eu dreptul sa il “imbunatatesc”?
“Si ca voi nu sunteti ai vostri?”
Daca pui lantisor il poti lua inapoi. Un machiaj se sterge. O gaura ramane.
Si daca iti plac cerceii atat de mult, poarta cercei care nu necesita gaurirea urechii.
Si cand terminam de imbracat, aranjat, etc sa fim siguri ca ne-am imbracat cu modestie.
Daca cand te uiti in oglinda si poti spune ca esti imbracat modest iesi pe usa.
Deci domnul acesta vrea sa spuna ceva de genul: nu conteaza ca nu scrie nimic in Biblie ca Dumnezeu este impotriva purtarii podoabelor, eu vreau ca fata mea sa faca ce-i spun eu si sa imi acopar dorintele pretinzind ca asta e dorinta lui DUmnezeu. Nu conteaza ce zice Dumnezeu, conteaza ce zic eu.
In primul rand, nu-mi expun o parere intr-un sens sau altul pentru ca o astfel de discutie nu zideste pe nimeni, si nu aduce pe nimeni la mantuire. Ca si baticul si multe altele. Unii o sa fie pro, si unii o sa fie contra. Sunt convins ca si dintre unii si dintre ceilalti o sa gasim in cer.
Dar premisa fratelui X este gresita. El nu gaseste nimic biblic in neregula cu cerceii, ci doar vrea fata lui sa nu poarte ca asa ii place lui, inclusiv dupa ce se marita, si vrea altii sa ii gaseasca motivatie biblica.
Educatia copiilor nu consta doar in a le impune lucruri (desi si asta e o mica parte), dar in a le da explicatii si o viziune crestina asupra vietii. Niciodata nu voi fi de acord cu cei care isi fac o parere, si apoi cauta backing teologic la parerea lor pre-formata. Cred ca macar cu aceasta toti ar trebui sa fim de acord. Sa lasam Cuvantul Domnului sa ne vorbeasca si sa ne schimbe, nu sa avem noi parerile noastre si apoi sa alegem versete care par ca sunt de acord cu noi. Multi s-au inselat astfel.
Apoi, as vrea sa atrag atentia fratilor care cred ca doar surorile noastra vor sa fie ‘deosebite’. Noi fratii avem doar prea multa bunastare domne. Cumva masina de $80,000 e doar mai ‘practica’ decat masina de $50,000, nu e o dovada de elitism deloc. Iar televizor cu big screen e doar ca sa vedem meciul mai bine. Casa gen palat e ca sa avem aer de respirat. Dar la surori pantofii de $100 vs pantofii de $50 sunt pacat.
Inca o data, nu zic ca sunt de acord cu un side sau altul, ci doar as vrea ca noi fratii sa nu o dam in misoginism ieftin. Barbatii pot sa fie la fel de ‘showy’ ca si femeile, si sa facem discutia doar despre cercei este o greseala. Le punem pe surori on the spot in timp ce noi punem poze pe facebook in care sa se vada firma de pe ochelarii de soare.
Ultimul punct este despre dorinta in fiecare om de a fi sau arata unic. Poate e doar firea, caz in care las teologii sa zica de ce e pacat. Dar deocamdata nu vad pe nimeni imbracat la biserica in uniforma. Ar fi mult mai practic, nu-i asa?
Asta nu inseamna ca poate nu gresim cu totii, ci doar ca in acest caz nu doar surorile cu cercei gresesc.
Mai bine am vorbi despre sfintenie decat despre cercei :).
Vor fi intotdeauna doua pareri – purtam sau nu purtam ??? Se poate ca cei care nu poarta, sa se considere mai sfinti fata de cei care poarta.
O ultrasfintenie si o parerea mai inalta despre mine care nu port, fata de fratele meu care poarta nu e placuta Domnului.
Sa credem ca e o satisfacere a firii??? Atunci suntem cu totii gresiti. Fiecare dintre noi ne alegem cravata sa se asorteze cu costumul, freze diferite, pantofi cu toc sau fara toc, camasi in dungi sau fara dungi si lista continuua.
Se poate ca concentrandu-ne la aceste lucruri exterioare sa pierdem importantul – mantuirea celor pierduti si iubirea aproapelui.
Ca familie am hotarat sa iubim pe cei care poarta si pe cei care nu poarta podoabe. Porunca cea mai mare este sa.ti iubesti aproapele pentru ca judecata este a Domnului.
raspunsul il gasim in scriptura, daca vrem sa~l gasim.
daca nu , il gasim in lume si… lumea si pofta ei trece…
Stimată Corina, comparaţia este valabilă doar în cazul în care cele menţionate sunt cu intenţia de a epata. Dacă ele sunt însă o consecinţă a bunăstării, mi s-ar părea normal să porţi un costum de calitate, să ai o maşină bună, un ceas bun etc. Pe când purtarea cerceilor nu e decât o încercare de a arăta altfel. Să fiu bine înţeles, n-am personal nimic împotriva cerceilor, atâta vreme cât persoana este una credincioasă. Dar, când pleci dintr-o biserică în alta doar pentru acest motiv, îngăduiţi-mi să am oarecare îndoieli în privinţa autenticităţii credinţei acelei persoane, căci credinţa înseamnă şi renunţare la plăcerile sinelui.
Trebuie săprecizez, pentru a nu fi suspectat de pledoarie pro-domo, că n-am nici Mercedes, stau la bloc, nu port ceas etc… dar port barbă de 40 de ani… din iniţială comoditate şi apoi din obişnuinţă! 🙂
Frate Radoi, purtarea de ceasuri de marca, costume scumpe, parfumuri la fel de scumpe, case care mai de care mai inalte si mai luxoase, plimbarea in Mercedes, Audi, Volvo, nu sunt cumva gadilarea firii? Barbatii care paorta barba ca ‘asa le sta mai bine’, perciuni lungi ‘ca asa e moda’, nus unt gadilarea firii? Duc toate acestea la sfintire?
Daca purtarea de bodoabe exterioare ne ajuta sa fim mai sfinti, atunci ar fi justificata.altfel …ar fi mai mult nevoia de a satisface o placere a firii! depinde ce alegi.
Corina,din inima ies……cred ca intelegi.Cu ce va deosebiti de lume,hai sa fumam si sa bem,altii au facut-o si se numea “printul predicatorilor”…..Libertinaj in toata regula,voi nu v-ati dezbracat de lume,n-ati ingropat idolii.
Astept si raspunsul dumneavoastra frate Daniel. Cu nerabdare. 🙂 Poate cine stie, voi renunta in a mai purta cercei. 🙂
Corina
Și tu ești parte din răspunsul la întrebare. Eu încă n-am spus nimic despre părerea mea.
Depinde pe cine , sau ce iubeste mai mult, pe DOMNUL, sau cerceii?sa-si puna intrebarea daca DOMNULUI ii plac lucrurile exterioaare , care arata ce este in inima celui ce declara ca-L iubeste pe DOMNUL, care S-A DAT PE SINE pentru ea, pentru noi copiii LUI,
CU DRAGOSTEA DOMNULUI, mama unei fiice casdatorita, fara cercei, sau alte poadoabe, ci IN SIMPLITATea CARE ESTE de bun gust, cum zic francezii!
Felicia
Daca in Biblie nu ati gasit nimic concludent despre portul cerceilor, de ce va deranjeaza faptul ca ar vrea sa poarte cercei. Si tatal meu a fost (este) impotriva, dar cand eu am décis sa imi pun cercei mi-am pus. Asta nu a schimbat cu nimic relatia mea cu Domnul, nici cu ceilalti. Nu eram maritata cand mi-am pus cerceii. M-am maritat dupa cu un barbat credincios impreuna cu care il slujim pe Domnul si pe cei din jurul nostru. Pentru cei necredinciosi din jurul meu tot ‘pocaita’ am ramas, marturia mea nu a fost influentata cu nimic prin portul cerceilor.
Frate Daniel, de unde atata reticenta fata de bijuterii? Domnul se uita la inima. Noi ne uitam asa de des si de mult la exterior si tragem mereu concluzii gresite. Pentru ca tata nu a avut argumente impotriva cerceilor si pentru ca mereu mi-a impus parerile si ideile lui, in mine a fost mereu o lupta dar care in final m-a ajutat sa il cunosc mai bine pe Dumnezeu si ceea ce este El cu adevarat. Si am ajuns chiar s aii iubesc si sa ii compatimesc pe legalisti. 🙂
Dacă nu vrea să renunţe, există în Arad o biserica la care s-au dus foarte mulţi din alte biserici doar pentru că acolo purtarea cerceilor nu e o problemă. Se numeşte Harvest Metanoia! 😉
Motivația mea de a renunța la lănțișorul de argint, cumpărat din primul salariu și la brățara care mi-a făcuto cadou mama mea cu ocazia majoratului, a fost că o dată ce am înțeles mesajul Domnului Isus, nu am mai vrut să fiu mai deosebit în ceea ce înseamnă aspectul meu fizic. Desigur am văzut că majoritatea fraților nu purtau și nu voiam sa fiu eu mai deosebit. Dacă la lucrurile acestea mici,fizice, nu poți să renunți, atunci va fi mai greu la altele ce tine de suflet și inimă…