O dezbatere din care n-avem cum să ne retragem. Ce preferați? O Românie seculară în care Statul să nu favorizeze Biserica ortodoxă majoritară? Sau un Stat ,,creștin“ în care se preferă și se susține prioritar ,,un anumit fel de creștinism, legat istoric cu evoluția poporului român“?  (deja se aud glasuri neoprotestante care spun: ,,Am dus-o mai bine sub comuniști“) Nu este ușor să trăiești într-o asemenea dilemă. Ce părere aveți? Deschid acest post la comentarii, ceea ce nu fac deobicei și invit la o dezbatere. Voi veghea însă asupra decenței în exprimări. Încă un sfat: mergeți la sursa articolului și citiți și comentarile de acolo. Se merită.

O anticipare a concluziei: ,,Nu cumva dilema este falsă? Există o a treia cale posibilă? Ce ziceți de un Stat care să prefere civilizația ,,iudeo-creștină“ bazată pe experiența și identitatea comună europeană?

P.S. – Pentru cei ce se tem de o asemenea … a treia cale: ,,Nu cumva este singura alternativă care poate ține în balans civilizația musulmană exclusivistă care cucerește anual noi teritorii geografice? Care este alternativa preferabilă: promovarea secularismului cu speranța că el îi va convinge și pe arabi că aceasta este calea progresului comun și a unei noi ordini mondiale sau promovarea spiritualității iudeo-creștine în societăți care nu pot funcționa fără împlinire (și) pe plan religios?

*****

De curînd [articolul scris în sep. 2007], Asociația “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfîrșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se “Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul.

În trecutul recent (noiembrie 2006), “Solidaritatea pentru libertate de conștiință” și-a legat numele de campania pentru scoaterea icoanelor din școli, inițiată cu câteva luni mai devreme de un profesor de filozofie din Buzău, care reclamă autorităților publice un lucru, pentru mine, straniu: acela că fetița sa (11 ani, elevă la un liceu) suferă traume psihologice care urmare a faptului că e zilnic expusă imaginilor religioase creștin-ortodoxe. Motivul invocat de tată? Creștinismul ortodox “practică inferiorizarea femeii”, “afectează demnitatea personală a copiilor” și întreține o “atmosferă ostilă și degradantă”, care “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Pe scurt, creștinismul ortodox ar avea asupra elevilor ca abuzul sexual.

Această comparație nu apare în (click)