Citeam sâmbătă, târziu spre seară, o postare care mi-a amintit într-un fel că a doua zi urma să aibă loc un „eveniment.”

Acum, în prima dimineaţă a unei noi săptămâni, am apucat să citesc şi comentariul prietenului şi fratelui meu, Paul Morar. Se întreabă el în acel comentariu „de unde au atâţia bani, de îşi permit mereu să-i tot invite pe aceşti învăţători falşi în România?”

Încercam să-i explic faptul că asta e o „investiţie.” E cam la fel cu banii de la bursă. Cheltui cu gândul că „vin ei înapoi!”

Dar, mai atrage el atenţia asupra unor alte aspecte: „caii noştri troieni” care-i cheamă. Interesantă perspectivă oferă aceştia. Dacă i-ai întreba, ţi-ar spune că n-au alt interes decât mântuirea sufletelor. Oare?

Mi-am pus întrebarea, ca unul care ştiu, cred că destul de bine, cam cum funcţionează economic o biserică (din punct de vedere strict pământesc), cum supravieţuiesc acest…