Brâncoveanu și noi

By barzilaiendan on August 17, 2014 • ( 0 )

Dragii mei,

cred ca intr-o istorie a Bisericii Marturisitoare romanesti ar trebui numaidecit amintit si Constantin Brancoveanu, de la a carui martiraj s-au implinit zilele acestea 300 de ani.

Dincolo de extraordinara marturisire a Brancoveanului, care a avut de ales intre viata si moarte (care a presupus mai intii MOARTEA CELOR PARTRU BAIETI AI SAI), o alegere in care a preferat sa moara crestin decit sa supravietuiasca lepadindu-se de Hristos, sa nu uitam ca, inainte de a fi decapitat, acesta a fost anatemizat de catre ne-fericicitul patriarh al Constantinopolului, uitata sa-i fie memoria…

De aceea a trebuit sa treaca aproape 300 de ani pentru a fi canonizat! Anatema i-a fost ridicata abia dupa 1960!

A fost unul dintre cele mai adinci abisuri ale istoriei colaborationismului dintre biserica si stat!

Cred ca e corect sa spunem ca Brancoveanu facea parte la moarte din aceeasi Biserica din care facea parte si Jan Hus, care si el fusese anatemizat inainte de a fi ars pe rug…

Cel putin biserica legata de martirajul lui Jan Hus si-a cerut iertare pentru acea marsavie…

Totusi speranta mantuirii lor nu a mai putut consta in tainele indeplinite de biserici ci NUMAI in credinta in Domnul Isus Hristos.

“Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.” — Martiriul în cuvintele lui Gheorghe Șincai

Daca cineva care a murit “nespovedit” si “neimpartasit” si excomunicat pe deasupra poate fi neatins de anatema unor lideri religiosi compromisi oare cum va putea fi manjit de binecuvintarile altor lideri religiosi compromisi?

Ce bine-i ca Domnul pe care L-au marturisit ei nu e la cheremul maririlor zilei!

HRISTOS A INVIAT !!!

Cristi Tepes