Mâna Lui, pământul Lui, sămânța Lui, creșterea noastră (?)

Am fost 10 zile departe de romani si de biserici romanesti. Alaska este un pustiu care iti face bine. Mi-am limpezit anumite lucruri. Mi-am incarcat bateriile. Mi-am intarit convingerile.

Una din parerile carora nu le mai dau dreptate este aceea ca nu traim destul, ca n-avem timp suficient sa ,,terminam“ nu stiu ce proiect, sa scriem nu stiu ce carte, etc.

Ceea ce uitam in astfel de afirmatii este ca viata aceasta este doar un loc de pregatire pentru cealalta, cea fara sfarsit. Aici, Dumnezeu doar ne ,,califica“, urmând ca activitatea noastră adevărată să înceapă ,,dincolo“. Ce avem acum ,,al nostru“ sau ,,ce facem“ sunt doar materiale didactice pentru lecțiile prin care ne pregătește Dumnezeu în școala Sa.

,,Vai, dragă, l-a luat așa de tânăr!“ ar trebui scos din vocabularul creștin.

,,Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?“ (Luca 16:12).,,

Stăpînul său i -a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău“ (Mat. 25:21).

Mi-am adus aminte de replica dată de tatăl meu, Vasile Branzai, celor ce îl căinau că trebuie să moară: ,,Dragul meu, eu nu sunt de plâns. Abea acum îmi încep cea mai formidabilă parte a existenței mele!“

P.S. – Da, va exista un ,,Jurnal de Alaska“, dar ma gandesc sa-l fac parolat, doar pentru rude si prieteni adevărați.

Categories: Amintiri, Personale