Istoria așa cum n-am învățat-o la școală:

[…]

Rusia ca atare a fost opera vikingilor/varegi din clanul ”Rus/Ross”, prin Riurik/Roderich, Igor/Ingvar și Oleg/Helgi, care au fost ulterior asimilați de slavii răsăriteni preluând etnonimul (similar cu francezii și bulgarii). Moscova nici nu exista pe atunci, și Iaroslav cel Înțelept ar fi fost uimit să afle că Rusia sa, mare putere europeană în secolul XI, a ajuns la cheremul Moscovei ”barbare”. Nici creștinarea nu a avut loc la Moscova, ceea ce l-ar uimi pe Sfântul Vladimir să afle că mitropolia sa, devenită ulterior patriarhie, a fost trecută sătucului de pe malul Moscovei.

Vulturul cu două capete bizantin, preluat odată cu căsătoria dintre Ivan III și Sofia Paleologina, se datorează

ambițiilor prințesei bizantine de a fi împărăteasă și nu cneghină a unui stat îndepărtat și necunoscut. De altfel, căsătoria a fost organizată de Papă, pentru a încerca astfel unirea Bisericii Ruse cu Roma. Sofia l-a convins pe Ivan că ar fi moștenitorul Constantinopolului căzut, mai mult decât călugărul pskovian Filaret. A Treia Romă nu este doar invenția rușilor. Mahomed al II-lea considera ”A Treia Romă” același Constantinopol, trecând de la Roma păgână, prin Roma creștină, la Roma islamică.

Vulturul de pe stema poloneză simbolizează acel îndrumător al „patriarhilor” slavilor (Leh, Ceh și Rus), dar nu se regăsește nici în simbolistica, nici în mitologia moscovită, și acela nu este acvilă romană. Astăzi, acest vultur privește în ambele părți căutând unde să fugă de batjocura la care este supus.

Drapelul Rusiei, tricolorul alb-albastru-roșu, nu este decât copia inversată a drapelului Olandei/Țărilor de Jos. A fost preluat de Petru cel Mare, în recunoștință pentru două nave învechite dăruite de staadholder-ul olandez, care au fost și începutul flotei ruse la Arhanghelsk. Sfântul Gheorghe nu este doar apanajul Rusiei, ci a fost folosit de toate statele creștine răsăritene ca drapel de luptă. Iar Georgia și-a și luat denumirea de la acest sfânt, în limba locală țara numindu-se Saakartvello.

Încercarea de a combina epocile kieveană, țaristă și bolșevică în Rusia de astăzi – care nu este nici una nici alta și nici a treia – și nici o nouă ”SUA” internaționalistă unde drepturile popoarelor cucerite ar fi respectate, este nu mai mult decât un truc propagandistic, ca și euroasianismul ortodox. Nu în zadar în Kazan a fost interzisă publicarea unei cărți despre istoria Tatarstanului, unde Ivan cel Groaznic nu ”elibera” ci cucerea hanatul de la tătari. Unde a văzut Dughin asiați ortodocși? Poate necreștini? Dar la sigur nu în spațiul nord-stepic, unde au migrat șamaniștii, apoi musulmanii turanici, chiar și hazarii trecând la iudaism și nu la creștinism.

În orice caz, atribuindu-și merite pe care nu le are, inclusiv cele sovietice, Putin a transformat Rusia într-o colonie a KGB-ului, poporul rus din nou trebuie să poarte povara imperialismului propriilor tirani, iar vecinii să se bucure de ”eliberările” neîncetate și ”pacificările” nepacificate. Parafrazând vestita expreie ”Ubi Papa, Ibi Roma”, putem spune că:”Ubi Putin, ibi Rusia”.

Mihai Țurcanu