[…]

Ati prins sarbatorile de 1 Mai de dinainte de 1989. Care era starea de spirit a oamenilor in ziua aceea, sau in zilele premergatoare? Credeau? Insemna ceva pentru ei? Propaganda fericirii isi gasea un corespondent real in constiintele muncitoresti ale oamenilor?

Eu n-am vazut, in cele doua fabrici in care am lucrat inainte de 1989, vreo constiinta muncitoreasca. La lucru, va asigur, nu se manifesta nici una; in timpul liber, de sarbatori, s-o fi manifestat. Dar nu la lucru.

Iar de trecut, am trecut prin toate etapele muncii muncitoresti: munca in schimburi, munca la ordin, pedepsele colective, mancatul si pauzele in comun, lucrul cot la cot zi de zi, saptamana de saptamana, luna dupa luna, ani de zile.

Ideea ca daca esti muncitor capeti o constiinta muncitoreasca e o aiureala stangista, venita de la oameni care azi isi imagineaza ca a fi fost “om al muncii” in socialism era o forma de demnitate publica, iar a fi avut agatata de tine toata viata de salariat o “Carte de Munca” constituia un “semn al apartenentei”. O tampenie!

Era un semn al sclaviei fata de reteaua de supraveghere exercitata securistic de serviciile de cadre. Era un semn al incadrarii totale a societatii de catre supraveghetorii socialisti. Era un semn de sclavie sociala. O stiu pe pielea mea. Cartea de munca, pentru salariat, era echivalentul legarii de glie, pentru iobag.

E o perioada in care capitalismul a dat un rateu, intrand intr-o criza de sistem. Din 2008 si pana azi, vedem somaj, salarii micsorate, un fel de stare apasatoare generalizata, o lipsa de optimism, deprimare. Oamenii invata gustul amar al capitalismului. E diferit acest gust de gustul amar al comunismului?

Folositi cuvinte cu care eu nu pot opera, pentru ca, pentru mine, nu au nici o acoperire in realitate. Cand spuneti “capitalism”, la ce va referiti? La ceva care, ca si comunismul, e un “sistem social-politic”, nu? Am impresia ca toata lumea, azi, cand spune “capitalism”, intelege regim politic. Or, capitalismul nu este un regim politic. Democratia liberala este un regim politic, da; comunismul este si el un regim politic.

Dar capitalismul nu este. Sa comparam deci ce poate fi comparat. Nu pot compara “gustul amar” al comunismului decat cu “gustul amar” al democratiei liberale: adica, daca e sa compar cu ceva “gustul amar” al comunismului, cu “gustul amar” al statului de drept ar trebui sa il compar. Cum vi se pare?

Statul de drept are un gust amar? Intre un regim politic care are ca (click)