În primele trei episoade ale interviului cu Părintele Michel Remaud am abordat consecinţele gnozei marcionite (care respingea Vechiul Testament şi opunea un dumnezeu milostiv, al creştinilor, dumnezeului imperfect, al fricii, al evreilor) asupra gândirii apusene: Fără Vechiul Testament cădem pradă utopiei progresiste. Am discutat şi despre raportarea religiei creştine faţă de celelalte religii considerate monoteiste, islamul şi iudaismul: Există şi ecumenism pe dos: când Bisericile îşi dau mâna pentru condamnarea Israelului. Apoi, am vorbit despre întâlnirea creştinilor de azi cu iudaismul, despre tulburarea pe care o întâmpină adesea acei creştini care descoperă asemănările și faptul că au primit de la evrei o Biblie interpretată: “Dependența față de poporul evreu este înscrisă de la botez în identitatea mea creștină”.

Despre relația Israelului cu Occidentul în acest al patrulea fragment din interviul oferit  pentru În linie dreaptă, în 2011, de Părintele Michel Remaud, unul dintre cei mai buni cunoscători ai iudaismului și Israelului din Biserca Catolică. Interviul este realizat de Gelu Trandafir cu colaborarea lui Liv St Omer.

– Benjamin Netanyahu, în SUA, la discursul din 2010 de la American Israel Public Affairs Committee, a sintetizat raportul Israelului cu Vestul in termeni precum: „noi suntem voi, și voi sunteți noi”. „Acest ură fanatică a civilizaţiei occidentale precede înfiinţarea Israelului cu peste o mie de ani. Islamul militant nu urăşte Occidentul pentru Israel. Urăşte Israelul datorită Occidentului – pentru că vede Israelul ca un avanpost al libertăţii şi democraţiei care îi împiedică cotropirea totală a Orientului Mijlociu.” La rândul său, Jose Maria Aznar a scris un text: „Dacă se prăbuşeşte Israelul, ne prăbuşim cu toţii ”, Aznar înțelegea bine că Europa își are rădăcinile acolo, în Israel, că ”Israelul este o parte fundamentala a Occidentului.”

– Cred că, dacă poporul lui Israel a fost ales, el a fost ales ca să fie exemplul aventurii omului cu Dumnezeu. Cred că Revelația, care se înscrie în timp și spațiu, e ca o rază de lumină care va lumina istoria unui mic popor. Iar istoria acestui popor e semnificativă pentru istoria întregii umanități. Bun, nu spun că israelienii sunt exemplari, nu spun că toți israelienii și toți evreii în general sunt niște mici sfinți. Spun, dimpotrivă, că istoria Israelului este exemplul paradigmatic al aventurii omului cu Dumnezeu, cu păcatul său, cu trădările sale, cu convertirile sale, cu purificările sale, etc.

Adesea există o neînțelegere în legătură cu (click)