Când ninge în Georgia şi Alabama. Lecție de omenie

La sud de linia Mason Dixon [1] ninge foarte rar. Dacă se întâmplă la câţiva ani odată şi de obicei nu mai mult de o dată pe iarnă. Nu cade multă zăpadă şi se topeşte repede. Abia apucă bieţii copii să se joace un pic şi să-şi încerce săniile că gata, s-a și dus. Pentru scurt timp, mai rămâne urma iernii pe pomi şi pe acoperişuri, după care trebuie să aştepţi cel puţin un an, nu rareori mai mulţi, ca să mai vezi podoaba albă.

Nu şi anul acesta. Iarna 2013-2014 va rămâne în memoria americanilor ca una dintre cele mai grele ierni din istoria Statelor Unite. Ca număr de viscole (cincisprezece în Nord-Est şi Midwest) şi cantitate de zăpadă căzută, anul acesta se înscrie pe locul al patrulea din perioada de când se fac măsurători meteorologice (1849). Şi iarna încă nu s-a terminat.

În statele din Sud, pe lângă puţinătatea mijloacelor de dezăpezire, mai există şi o frapantă lipsă de experienţă a șoferilor în conducerea pe timp de iarnă, căreia i se adaugă lipsa de experiență a administrației în iniţierea promptă a acţiunilor de tratare a drumurilor principale şi în organizarea curăţirii străzilor. În plus, mijloacele de transport în comun au capacitate mică şi – cu excepţia metroului – ele sunt primele care, atunci când vine zăpada, ies din funcţie. Anul acesta, în două dintre cele mai mari oraşe din sud, Atlanta, GA (6,2 milioane de locuitori) şi Birmingham, AL (1,2 milioane de locuitori), ziua de marţi 28 ianuarie a fost ziua în care amândouă metropolele au fost paralizate, iar circulaţia rutieră a fost suprimată de la primele ore ale dimineții.

Meteorologii au început să anunţe venirea unei furtuni de (aici)

Categories: Amintiri, Articole de interes general