„Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut;
Domnul dă îndurare şi slavă,
şi nu lipseşte de nici un bine
pe cei ce duc o viaţă fără prihană.“
(Psalmul 84.11)

Tu, Doamne, faci de cunoscut
Că celor ce Stăpân Te-au vrut,
Din Apa Vie au băut
Şi-n jertfa Ta s-au încrezut,
Le eşti şi-un soare, dar şi-un scut.

Eşti Soarele ce-mi dă lumină,
Să-mi fie viaţa mai senină;
Îmi scalzi, în raza Ta divină,
Fiinţa mea de pace plină
Îngusta cale drept s-o ţină.

Eşti Soarele ce-mi dă căldură,
Cu-o dragoste fără măsură;
Mă scapi de pizmă şi de ură,
Cuvinte sfinte-mi pui în gură,
Să duc un trai după Scriptură.

Eşti Soarele a cărui fire
Mi-aduce, fără contenire,
De orice boli, tămăduire,
Să fiu mai harnic în slujire,
Mai sfânt, mai plin de strălucire.

Eşti Soarele ce-mi dă şi viaţă;
De nu răsari, m-aş pierde-n ceaţă,
Simţind cum sufletul mi-ngheaţă.
N-aş fi decât un fir de aţă
Şi-o noapte fără dimineaţă.

Când contra mea Vrăjmaşul sare
Şi luptă crunt, cu-nverşunare,
Să-mi zvârlă duhul în pierzare,
Atunci eşti scutul meu cel tare
Care-mi slujeşte de-apărare.

Dar eşti şi scutul ce mă ţine
Nevătămat de guri haine,
Nemurdărit de mâluri fine,
Necapturat de oşti străine,
Nepărăsit printre ruine.

Iar altora, ajunşi o pleavă,
Căci au sorbit cu-o sete gravă
A făr’delegilor otravă,
Tu le-ai promis, fără zăbavă,
Şi îndurare, dar şi slavă.

Într-adevăr, Tu, Doamne mare,
Ne ieşi ’nainte cu-ndurare;
Păstraţi sub mâna Ta cea tare,
Ne faci, prin Duhul Sfânt, în stare
Să Te-adorăm cu ascultare.

Şi-apoi, când vei veni cu slavă,
Cum n-am iubit a lumii slavă,
Ne vei primi cu drag în slavă,
Ne vei împodobi cu slavă
Şi-Ţi vom aduce veşnic slavă.

Ticu Moisa
Bucureşti, 13.02.2014

Categories: Articole de interes general